Asemanarea

La felul si diferitul sunt limitele intre care oscilam atunci cand construim relatii, indiferent de natura acestora,

Iar a-avea-in-comun, verbul care ne pune in actiune cand suntem suficient de sinceri si de atrasi incat sa dorim apropierea.

In viata reala simt asta cu fiecare gura de aer pe care o inhalez, dar demult nu am mai regasit in scris lipsa de banalitate a descrierii acestui dat.

Zilele astea, insa, deschizand o carte pentru a ma hotari daca sa o citesc sau nu mi-au atras atentia cateva randuri: "Am vazut alaturi o cioara si o barza, m-am mirat indelung si am cercetat cazul lor ca sa descopar cheia a ceea ce aveau in comun. Cand m-am apropiat de ele uimit si tulburat am vazut intr-adevar ca amandoua schiopatau."(The Cause Of A Bird's Flying and Feeding With A Bird That It's Not Of Its Own Kind. Rumi, Mathnawi, Cartea a doua)

Cum nu iti imaginezi ca o sa fii

Fiecare are visele sale proiectate in viitor.

E atat de simplu sa iti imaginezi un tu diferit de cel din prezent incat cu totii o facem.

Ceea ce nu se poate controla, insa, este gradul de deteriorare a acestor vise in timp, calitatea si bagajul de impliniri si dezastre personale pe care le iei cu tine in viitor.

Cand esti atat de mic incat urcatul in copac pare a fi cel mai curajos act de care ai putea fi in stare, pantofii mamei sau ai tatei, dupa caz, felul meticulos in care ei isi pun la punct ritualul dusului la servici iti starnesc invidii de nepotolit.

Te si vezi in locul lor si crezi ca nimic nu te-ar face mai fericit decat sa ai o viata de adult.

Cresti, incet, incet, perfectionandu-te in arta jucatului de-a-cei-mari si fiecare lucru care ti se intampla pare a avea un rost pe care nu intotdeauna il intelegi, dar il accepti ca fiindu-ti dat,

Iar fiecare zi de nastere te pregateste parca pentru implinirea acelor vise despre viitor.

Plangi, razi, te indragostesti, suferi, te alinti, iti sfidezi varsta, iti pui intrebari cu o semiseriozitate pe care ti-o tolerezi pentru ca nu vrei sa iti fii propriul guru si daca esti norocos te declari multumit de ceea ce devii pe parcurs.

Se intampla, totusi, si nu de putine ori ca, la un moment dat, sa nu iti mai recunosti prezentul care ar fi trebuit sa fie pamantul fertil pentru visele despre viitor din trecut.

Si atunci iti dai seama ca visele te ajuta doar sa cresti si sa atingi o maturitate incomoda dar necesara pentru a intelege ce ti intampla si cine esti tu de fapt.