Muzica pentru alter ego-uri

Sunetul sec al sticlelor de bere desfundate, fum de tigara cochet sau barbateste expirat, dress code "no dress code", prieteni atat de relaxati incat isi povestesc pentru a nu stiu cata oara intamplari cu iz de noutate, toate astea compun o atmosfera mocnind a asteptare.
Pe scena micuta dotarea tehnica denota minimalism.
De jur imprejurul scenei se aude vocea butoanelor si a obiectivelor aparatelor foto puse pe focusare.
Linistea podelelor si forfota din jurul lor inspira cele 2 microfoane conectate la sursa.
Unii dintre cei prezenti sunt deja setati pe modul spectator si stau lejer pe scaunele ocupate din timp, observand cu minutiozitate tot ce se intampla in jur si muscand in acelasi timp cu pofta din conversatia in plina desfasurare in cercul lor.
In aer, pe langa fum, plutesc in voie rasete, curiozitatea, nerabdarea, caldura emanata de corpuri in plina relationare si de apropiere.
In cateva minute muzica va prelua controlul.
Deocamdata e doar fundal si isi schimba greutatea de pe un picior muzical pe altul stand cu fundul pe boxe.
In scurt timp isi fac aparitia pe scena si artistii, incarcati emotional si in verva intrarii in stare.
Ea, Luiza Zan, este o miniona extrem de expresiva, iar el, Sorin Romanescu, desi o depaseste prin inaltime, se vrea a fi pe picior de egalitate artistica cu ea si asta se vede in particulele de aer muzical care plutesc intre ei.
Ea isi lasa paharul de vin rosu, din care a savurat deja jumatate, intr-un colt de scena, ciobindu-i din minimalism si isi incalzeste vocea.
El isi acordeaza chitara schimband din cand in cand cu ea priviri cu subinteles, zambete si replici adaptate contextului.
In sala forfota se trasforma treptat in linistea urechilor ciulite.
Vocea deja incalzita a Luizei saluta prietenoasa publicul.
Publicul o aplauda cald si o imbratiseaza din priviri ca pe un prieten drag.
E o legatura care se simte, nu ai cum sa o ratezi.
Muzica incepe sa curga in ritm de jazz cu influente rock, flamenco, bossa nova si emotiile sa ia forma fiecaruia dintre cei prezenti.
E bucurie, e pasiune, e talent, e placere de a asculta si de a canta, e joaca cu note muzicale si fuga dupa melodicitate.
Unii zambesc nedisimulat, cu berea, vinul sau sucul uitate in imediata apropiere, unii se pierd pe sine in momente din propria viata de care muzica le aminteste, unii isi sincronizeaza miscarile corpului cu ritmul, unii fredoneaza intr-o doara cu sau fara calea urechii muzicale deschisa, unii isi simt pielea metamorfozandu-se in musuroaie de furnici.
Se poate spune ca fiecare are momentul sau de intimitate cu muzica.
Totul curge, totul se leaga, totul starneste reactii, incat spre final aplauzele par sa subtieze palmele, sa nu se mai termine si sa fie insuficiente.

Scurta intalnire cu poetul

Calendar Lunea e prima zi in care te simt cu intensitatea unui fior de dorinta. Nu stiu ce luna, ce anotimp, ce an este, Stiu doar ca te vreau. Martea incepi sa ma nelinistesti. Nu stiu daca si tu ma doresti, dar stiu ca e deja vara. Miercurea mi te strecori in fiecare secunda de cotidian si ma ademenesti spre nevoia de a te dori si joi si vineri Si, fireste, joi si vineri ma surprind cautandu-te in acela, in altul, in fiecare. Sambata ma odihnesc. Esti somnul lenes care ma rasfata Si esti lenea care ma face sa ma intind de placere prin camerele goale. Duminica deja te cunosc. Imi esti atat de familiar incat nu as putea sa numar zilele din calendar daca nu te-as avea. Franturi Uneori te iubesc şi fiecare gând mi se împotmoleşte în absenţa ta, Uneori mi te imaginez ca umbra unui străin pe asfalt într-o după-amiază de vară pentru a nu te urî cunoscându-te, Uneori prin părul cu reflexe de duminici plicticoase mi se încâlceşte dorul, Uneori aş avea chef să îmi ridiculizez plictiseala în desene pe asfalt, Uneori visez bătrâneţea ca pe o doamnă simandicoasă care îşi răcoreşte oboseala legănându-se într-un şezlong pe veranda unei case pustii, Uneori gustul primei zăpezi are gustul purităţii, Uneori, când indiferenţa îmi dă târcoale, trimit copilul să negocieze cu ea, Uneori sarea are gustul tristeţii, Dar, de cele mai multe ori, realitatea îşi întinde ghearele ascuţite şi lasă urme de azi trăit. Gramatica pentru doi Deşi o virgulă între subiectul şi predicatul dintre el şi ea nu anulează propoziţia relaţiei, ei preferă tăcerea şi orice-ul punctelor de suspensie. Deşi nu îşi exclamă subînţelesurile din privire şi din tăcere, nici nu îşi interoghează unul altuia nespusul lucrurilor pe nume. Cum ar putea fi oare împărţită în propoziţii această frază a unui noi care are nevoie de o propozitie principală, se intreabă un el şi o ea măcinaţi de propoziţii secundare.