Iubirea confortabila si iubirea rana deschisa

Fiecare dintre noi a oscilat macar o data in viata intre acea iubire care te macina si doare ca o rana adanca, dar care simti, intr-un prezent continuu, ca face parte din tine si nu ai vrea sa se sfarseasca si iubirea confort, mai mult oferita de celalalt decat simtita de tine insuti, dar care te protejeaza, uneori de propriile ispite si te revigoreaza ca un somn lung.

Si cu toate astea nu vorbim prea des despre astfel de te iubesc-uri pentru ca nu este usor sa iti recunosti slabiciunile.

De aceea, refugiul in paginile unei carti ale carei personaje traiesc situatii similare poate fi aproape un rasfat.

Jeffrey Eugenides, un scriitor controversat, dar irezistibil, construieste astfel de personaje in cartea sa Intriga matrimoniala.

Madeleine, Mitchell si Leonard  isi leaga vietile intr-un mod distructiv si ireparabil, se iubesc si se urasc, se admira si se dispretuiesc, se maturizeaza impreuna, asa cum numai la douazeci si ceva de ani se poate intampla.

Actiunea in toiul careia se trezesc este plasata de catre autor in America anilor '80. Dupa cum poate afla orice cititor, avizat sau incepator, rasfoind paginile care preced inceputul propriu-zis al romanului Intriga matrimoniala, tara in care isi traiesc vietile Madeleine, Mitchell si Leonard  este in recesiune, ca si viata de colegiu. Insa cafenelele sunt pline de copii invatati care citesc Derrida si asculta Talking Heads. Intr-o astfel de cafenea o intalnim si pe Madeleine, personaj care oscileaza intre un romantism induiosator incurajat de scriitoarea sa preferata, Jane Austen si egoism cu reflexe de culpabilitate.

Autorul ne face cunostinta cu ea intr-un moment crucial, absolvirea colegiului, moment in care nedumerirea existentiala atinge curba cea mai periculoasa, cea conturata la intalnirea dintre visele pe care unii si le construiesc inca din copilarie si realitatea chiriei care trebuie platita si a nevoilor primare care trebuie satisfacute.

Totusi, in acest moment, pe Madeleine par sa o macine mai mult problemele emotionale: este indragostita de Leonard, un tip instabil din toate punctele de vedere, dar cu o minte sclipitoare si care o atrage aproape patologic si se bucura si de prezenta reconfortanta a lui Mitchell, admiratorul sau inflacarat, pe care ea il vede insa mai mult ca pe un prieten si care este dispus sa renunte la orice pentru a o face fericita.

Cand este nevoita sa iasa din acest triunghi emotional Madeleine il alege pe Leonard, care azi o respinge, maine are nevoie acuta de ea, pentru ca, la fel ca personajele din romanele scriitoarei sale preferate, crede in acea dragoste salvatoare, care invinge dincolo de orice obstacol sau in ciuda oricarui obstacol.

Nici cand afla ca depresia sa care pare sa se cronicizeze este de fapt parte a unui diagnostic mult mai grav Madeleine nu il abandoneaza pe Leonard. Dimpotriva.

Alege sa se casatoreasca cu acest Leonard care are momentele sale de geniu.

Dar, in secret, tanjeste dupa confortul unei vieti simple, echilibrate, normale, dupa admiratia teologului care ar fi dispus sa renunte in orice moment la tot pentru a o face fericita.

Jongland cu teorii la moda in anii in care plaseaza actiunea, cum ar fi feminismul si amintind, cu o nelipsita doza de criticism si ironie de intensitatea iubirilor din romanele lui Jane Austen, Jeffrey Eugenides construieste personaje puternice, carismatice, fata de care nu poti ramane indiferent.
Le simti tristetea, nesiguranta, nehotararea, pasiunea si nu poti sa nu fii acuzat dupa ce termini de citit cartea de partipris-uri.

Cunosti America anilor '80, patrunzi in lumea universitara a acelor vremuri, stai in acelasi laborator cu cercetatori proaspat iesiti de pe bancile facultatii, simti suferinta unui bolnav psihic si calatoresti prin lume cu un pasionat de religie, iar in final ramai cu gustul unei povesti ai carei eroi nu sfarsesc fericiti, ci constienti de faptul ca viata este o continua lupta intre ideal si real.

Potriveala

Potriveala se naste actiune si sfarseste ca stare.

Nu e usor de atins, dar uneori, daca are chef, vine de la sine.

Potriveala e asociata cu zambetul, cu rosul in obraji de bucurie, cu linistea interioara, dar, in mod ironic, o caracterizeaza mai mult sobrietatea lucrului bine facut.

Potriveala uraste cliseele, retetele prefabricate sau sfaturile intelepte.
Cand este supusa unor astfel de tratamente devine extrem de capricioasa, mai ales cand sosirea sa este intampinata cu formula "omul potrivit la locul potrivit" si intinde, fara mustrari de constiinta, capcane de potriveala, false potriveli,

Iar ritmul in care atinge finalitatea nu este aproape niciodata acelasi.

Potriveala fiind extrem de energica, adora perioada in care este actiune.

Ii plac diminetile, harnicia, ambitia si perseverenta celor care o pun in miscare

Si are cate o surpriza pentru fiecare dintre cei pe care urmeaza sa ii viziteze ca stare si care o impulsioneaza ca actiune.

Potriveala nu prea are incredere in alte stari si actiuni care incearca sa ii saboteze importanta, iar prietenii sai cei mai buni sunt propriile sinonime, asa ca de fiecare data cand ii se face dor de ei isi dau intalnire in DEX, intotdeauna la aceeasi pagina si cu aceeasi vecini de explicatii gramaticale.

Niciodata nu i s-a intamplat sa primeasca reclamatii din partea celor pe care ii unge cu propria prezenta si are usoare aere de superioritate, dar stie sa le controleze, astfel incat, in momentul in care da peste esec sau depresie reuseste chiar sa le ridice putin moralul.

Oricine ar trebui sa stie ca potriveala vine val-vartej si se retrage cu o discretie desavarsita, dar parfumul si urmele prezentei sale persista o viata.

Potriveala stabileste intalniri, deschide ochi si inimi si scurma in profunzime sentimentul de viata cu rost pentru ca destinul sau consta in a contura destine.