Sintagmatica

Linia fierbinte a prieteniei

2012-01-30T06:31:00.000-08:00

Ati sunat la linia fierbinte a prieteniei. Pentru...apasati tasta...
In singuratate, dupa ce iti pui in ordine relatia cu tine insuti, tanjesti dupa ea.

O adulmeci, o atragi, o supui propriului ritm si ii aplici calificative, voluntar sau involuntar.

Prietenia nu tine cont de discutiile despre vreme sau de politetea aceea care te face sa pari fara cusur.

Prietenia este varianta de rezerva atunci cand pierzi, repetitia de dinainte de marea reprezentatie a zambetului de fericire si a lacrimilor nascute din tristetea care trebuie tratata si nu neglijta sau uitata intr-un colt pentru nimicuri al eu-lui.

Prietenia cere timp, cere firesc, cere cunoastere de sine si disponibilitatea de a invata iar si iar cum esti de fapt, cere generozitate si sinceritate lipsita de orice forma de pudicitate.

Prietenia este in acelasi timp o doamna cocheta si o dansatoare de cabaret, un copil neastamparat si un preot cu har, un moment de liniste profunda urmat de unul de dezmat, un numar usor ridicol al propriilor experiente executat cu dezinvoltura si finalizat cu aplauze sau intelegere, dupa caz, este ego vazut prin ochii altcuiva si psihanaliza pe o canapea pe care sa te simti intotdeauna confortabil, cu un Freud avatarizat dupa propria chimie, este doza de sarcasm si de blandete de care ai nevoie pentru a ingradi fortele raului care ataca intotdeauna in singuratate sau in momentele in care prizezi ambitie, lacomie, narcisism fara a te gandi la consecinte.

Pentru unii prieteniile vin in urma indeplinirii unor reguli extrem de stricte si a aplicarii unor principii de nelepadat, iar de altii prieteniile se lipesc ca pisicile in cautare de stapan, dar cea mai mare incercare pentru orice tip de prietenie este schimbarea.

Exista multe tipuri de prietenie.

Imi vin acum in minte: prietenia plasture, prietenia sotron, prietenia pauza, prietenia alter ego, prietenia lama de cutit, prietenia oglinda, prietenia cafeaua de dimineata, prietenia eveniment monden, prietenia dama de consumatie, prietenia linie fierbinte.
Pentru fiecare tip de prietenie pe care te hotarasti sa o construiesti dupa forme deja prefabricate, dar dupa propriul ritm, trebuie sa alegi cu atentie piesele si sa le asezi la locul lor, la momentul potrivit, ca intr-un joc de puzzle.
Prietenia plasture te ajuta sa acoperi rani superficiale care au tendinta de a sangera, sa gasesti o solutie temporara inainte de marea decizie care iti apartine numai tie, sa te calmezi pentru a vedea lucrurile cat mai clar si a evita adancirea ranilor.
Poate fi usor confundata cu alte forme de relationare, de aceea trebuie aleasa cu grija.
Prietenia sotron este cea mai vesela dintre prietenii si raspunde nevoii tale de joaca, de inocenta, de naivitate.
De cele mai multe ori se leaga in combinatie cu alte tipuri de prietenii pentru ca nu isi este siesi suficienta, iar de fiecare data cand se pierde iti lasa un sentiment de nostalgie de netratat.
Prietenia pauza este cel mai greu de identificat in sacul fara fund al relatiilor de zi cu zi si este una dintre cele mai extravagante si mai de pret piese de pe piata prieteniilor.
Prietenia pauza te invata cat de linistitor poate sa fie sa taci langa cineva si sa iti fie atat de bine incat sa iti poti palpa echilibrul interior.
De fiecare data cand o intalnesti sufletul iti zambeste.
Prietenia alter ego este cea mai buna lectie despre cum ai putea fi daca ai incalca propriile limite, fobii si neputinte.
Este tentanta in masura in care iti ofera o perspectiva constructiva asupra sinelui, iti alimenteaza admiratia si iti imbunatateste rezerva de sfaturi utile in situatii de criza.
Prietenia lama de cutit se dovedeste a fi una dintre cele mai greu de mentinut prietenii, dar in acelasi timp una dintre cele mai purificatoare.
Putini sunt cei care ii fac fata pentru ca putini suporta adevarul in forma sa neslefuita.
Este o relatie constructiva daca este corect inteleasa, o relatie care detesta superficialitatea si taie ranile pentru a le vindeca, o relatie asemanatoare celei dintre un chirurg si pacientul sau si se bazeaza pe incredere, curaj, disponibilitate de a asculta si de a actiona.
Prietenia oglinda este una dintre acele forme de prietenie care creeaza dependenta pentru ca se apropie cel mai mult de nevoia de a te vedea asa cum esti cu adevarat si pentru ca rezista cel mai bine schimbarii.
Aproape nimic nu ii slabeste luciditatea, mecanismul de functionare, ritmul, motivatia si convingerile.
Este, in masura in care asa ceva exista, forma ideala de prietenie.
Prietenia cafeaua de dimineata si prietenia eveniment monden alunga lenea si stimuleaza placerea de a sta la taclale despre nimicuri si de a-ti dezmorti farmecul si abilitatile sociale in pauzele pe care le pui intre obligatiile si indeletnicirile zilnice.
Sunt cele mai relaxante forme de prietenie si cele mai tolerante pentru ca nu exclud si prezenta altor forme de prietenie.
Prietenia dama de consumatie este de fapt capcana pentru cei aflati in cautare de prietenie, este pseudoprietenie, experienta contracost.
Invata-ma pentru a te invata este premiza de la care porneste, dar sfarseste in apele tulburi ale lui dezamageste-ma pentru a invata ceva din asta.
In sfarsit, prietenia linie fierbinte este acea forma de prietenie in prietenie si gestioneaza toate celelalte tipuri de prietenie si, daca esti suficient de norocos sa intalnesti oamenii potriviti, le si include.
Odata apelata linia fierbinte a prieteniei vocea interioara isi va exploata caldura si nuantele emotionale, mintea agerimea, iar sinceritatea va da o petrecere la mansarda eu-lui.
Pentru a incheia apasati tasta delete.
Pentru a sterge orice urma apasati tasta 0.

Retrospectiva de insectar

2012-01-06T13:16:00.000-08:00

Zbaterile unui an au ceva din zbaterile din aripi ale fluturilor.
Zborul reprezinta visul, lumina atractia, aripile arse riscul.
2011 a avut de toate.
Ca orice an care se naste din propria sticla de sampanie si din propriul pachet de artificii nu a uitat sa colectioneze vise, sa isi mai scape din cand in cand de sub control pasiunile si viciile si sa isi asume riscurile.
Desi analistii i-au prezis traiectoria vietii sociale, politice si financiare cu marja de eroare aferenta, marja pe care unii o numesc destin, altii vointa divina iar altii intamplare, nimeni nu a putut spune cu exactitate cum va bate inima lui 2011, ce suferinte va trebui sa indure si ce bucurii sa ofere.
Pasionatii de astrologie au apelat chiar la astrogramele personalizate pentru a incerca sa se pregateasca pentru zvacnirile de personalitate ale lui 2011.
Pentru fiecare, insa, anul deja sfarsit a avut un spectacol de oferit:
Un spectacol de o tristete sfasietoare, de o bucurie molipsitoare, de o monotonie sufocanta, in functie de inspiratie, protagonisti, scenariu si resurse,
Un spectacol fara spectatori, cu doi-trei curiosi, sau cu sala plina si casa de bilete inchisa.
Pentru mine 2011 a fost un in care mi-am odihnit putin aripile atinse de lumina puternica si m-am bucurat mai mult de zborul altora, un an cu pierderi ireparabile si bucurii simple, un an in care am incercat sa imi impaturesc tabieturile si sa le asez in sertarele fiecarei luni cu pachetele parfumate cu aroma de frezii printre ele, un an in care am mai cochetat cu un stil, stilul funky, pentru a-mi zambi din oglinda a joaca de-a mine si in care mi-am redescoperit placerea de a citi cu picioarele in tavan, cu burta pe perna sau cu o acadea printre dinti din scriitorii preferati si de a asculta muzica la orice ora daca urechea in care stateam asa avea chef.
A fost un an greu, un an al bucuriei temperate si al tristetii trecuta pe la psiholog, acea tristete care isi stie limitele si nu le depaseste, dar nu am uitat sa fac liste cu trebuie sa-uri si cu imi doresc sa-uri.
Asa ca 2012 m-a gasit cam funky si cam intr-o ureche muzicala, dar cu aripile pregatite de zbor.

Alergii

2011-11-17T06:00:00.000-08:00

Varsta are ritmul unei mari iubiri esuate.
La inceputul tau iti plac atat de mult joaca, aventura, emotia incat nu te-ai desparti de tine nici pentru o clipa.
Apoi, pe masura ce imbatranesti, incepi sa iti cauti din ce in ce mai multe colturi de altceva si de altcineva in care sa te retragi, fara a te uita, insa, asa cum esti de fapt cand inima iti bate a viata, a pasiune.
Cand ai primele simptome nu constientizezi ca ai putea sa te imbolnavesti de tine si ca poate fi o boala incurabila.
Inca iei totul ca pe o provocare.
Cand, insa, iti simti ca pe o respiratie urat mirositoare primele semne ale imbatranirii si ale alterarii bucuriei in starea ei pura, nefabricata artificial iti dezvolti alergii cu care trebuie sa inveti sa traiesti.
Incepi sa te uiti cu mai multa intelegere la cei care pierd, la cei care fac fata cu demnitate singuratatii, sa lucrezi zile, uneori si nopti in laboratorul tau interior pentru a gasi un compus chimic care sa iti asigure imunitate impotriva depresiei si a acelei tristeti care determina caderea parului, a dintilor si lasarea pielii fara nici un rost.
Una dintre alergii este provocata de stereotipiile care se construiesc in jurul persoanelor cu varsta sau in varsta (de parca s-au catarat pe varsta ca pe un munte al carui varf erau obligate sa il atinga pentru ca asa era firesc din moment ce au inceput catararea).
In momentul in care ai adunat ceva ani in straturile superficiale sau profunde ale pielii, ale sufletului si ale sinelui social devii automat mult mai demn de respect si de compasiune, de intelegere.
Asa ca te trezesti intr-o dimineata metamorfozat in ochii celorlalti din tu in dumneavoastra si tratat cu formule de politete care mai de care mai mieroase.
Daca esti femeie, un saru' mana ti se serveste de obicei, in afara de momentele in care esti curtata de catre barbati care folosesc buna crestere ca pe o arma in seductie, cand incepi sa iti arati varsta.
Pentru mine un saru'mana primit de la copiii sau adolescentii si tinerii din fata blocului, de pe strada pe care ii privesc cu simpatie si poate cu pofta de a ma juca cu ei, este un semn clar ca ma indrept spre destinatia "doamna aceea".
Singurul remediu pare a fi firescul si conservarea embrionului bucuriei si al optimismului, iar de fiecare data cand sunt tratata cu un saru'mana imi amintesc de doamnele cochete, grabite, ingrijite, cu grijile copiilor pe fata si in gesturi pe care le salutam cu respect in copilarie si imi zambesc uitand pentru moment de alergie sau poate doar facandu-i in ciuda.
Un saru'mana primit inseamna viata traita, experienta si o colectie impresionanta de saru'mana daruit.

Din alta viata din viata asta

2011-11-02T07:52:00.000-07:00

Nu stie, inca, de ce zambeste si se simte odihnita.

S-a trezit mai devreme decat de obicei si o liniste insuportabila apasa imprejurul.
Totusi, are senzatia aceea pe care de obicei o ai atunci cand taci langa un prieten bun:

Ii este lene, ii este bine si nu ii este dor de acasa.

Parca a mai trait ce traieste acum, dar se simte stanjenita.

Oare nu fura din viata altcuiva?

Ii este strain si, in acelasi timp, atat de familiar sentimentul care ii defineste dimineata.

Parca ar bea o cafea cu topping de ceata:

Totul este atat de limpede si de revigorant si totusi extrem de confuz, de neclar, de usor de pierdut.

Este una din acele dimineti in care simte ca a trait prea putin si ca traitul o copleseste.

Candva a mai zambit cuiva asa cum isi zambeste siesi acum si s-a simtit atat de pregatita sa daruiasca incat si-a impachetat sarutul, bataile inimii, tacerile, imbratisarile, te iubesc-urile cu cea mai rosie si mai matasoasa fundita din colectia personala de firescuri si naivitati.
Pe atunci ar fi fost pierduta fara dor.
Seara, dupa o zi lunga, ii era dor de orice o facea sa fie atat de sincera incat ii induiosa pana si pe mincinosii incurabili:
Ii era dor de o cafea bine facuta, de o tinuta care sa emane caldura interioara, de oameni simpatici si de oameni antipatici care o provocau si alungau aura de monotonie a unei zile, de umorul care se putea ascunde chiar si intr-un sandwich daca stia cum sa muste din el, de momentele de singuratate care o faceau sa pretuiasca orice impreuna care i se daruia, frumos impachetat sau intr-o aparenta, dar fermecatoare dezordine, de muzica de care nu se despartea nici macar in somn pentru ca intorsul ei de pe o parte pe alta din timpul somnului implica miscari a caror maiestrie te duce cu gandul la pasii de tango, de ea privita in ochi de catre ceilalti si de ceilalti priviti in ochi de catre ea.
Acum ii este mult mai rar dor, de aici si senzatia ca fura viata altcuiva.
De cele mai multe ori se epuizeaza incercand sa faca jocul conventiilor fara a se pierde pe sine, incat spre finalul zilei se lasa prada unei amorteli care poate fi amagita doar cu un film bun si o sticla de vin la fel de bun, o carte posmedernista, zambetul cuiva drag cuibarit in conversatii line, revigorante si care nu se tem de sfarsit sau o sesiune de rasete cu gura pana la urechi care sa ajunga si la urechile altora.
In astfel de momente o linistesc si o reechilibreaza definitiile, propriile definitii si jocul de-a improvizatia de care mintea ei nu se satura niciodata.
Reteta este destul de simpla: ia primele cuvinte care ii vin in minte si le rasuceste pe toate partile pana capata un sens care ei ii creaza un confort emotional suficient pentru o zi intreaga si le asociaza fete cunoscute care o relaxeaza.
In dimineata asta i-au venit in minte imediat ce s-a trezit sintagma tu ce-ti mai amintesti despre tine? si cuvantul dor si de aceea, dupa ce si-a dat raspunsurile, odihna a inceput sa ii curga prin sange.
Ce isi mai aminteste despre ea?
Isi aminteste ca este plina de viata si o optimista incurabila, in ciuda pesimismului aparent pe care uneori il afiseaza, poate doar pentru a-i pedepsi pe ceilalalti, ca nu ii este frica de stanjeneala in momentele ei de franchete extrema, ca nu stie sa se prefaca fara a-si face un dusman de moarte din stangacie, ca ii place la nebunie sa rada cu gura pana la urechi, ca intepaturile ironiei ii dau fiori de placere, ca prietenia aceea curata si care miroase a proaspat si a neconventional si a acasa este cea mai buna reteta pentru regasire atunci cand viata iti da motive sa te pierzi, ca nu ar rata un film bun, o carte buna sau o muzica buna indiferent cat de lipsita de chef ar fi, ca stie sa iubeasca chiar si atunci cand crede ca nu mai stie, ca are o colectie de zambete pentru orice ocazie.
Dorul?
Dorul este un copil rasfatat care te face sa plangi si sa razi in acelasi timp, sa te joci cu el, sa il iubesti si sa inghiti in sec de nesuferit ce iti este, un copil care adoarme greu si a doua zi se comporta de parca nici nu te-ar mai recunoaste.
Dorului ii plac personajele rabdatoare, cu o rezerva bogata de amintiri si jocul de-a v-ati ascunselea.
Odihna esti dor, esti eu, esti muzica, esti prietenie, este o cafea savurata pe indelete, esti joc, esti zambet, esti ironie, esti rochia preferata accesorizata cu o brosa vintage, esti sfarsit de somn si inceput de dimineata isi sopteste ea pregatita sa-si traiasca o noua zi, instrainata si atat de apropiata de propria viata, incat amorteala si dorul nu isi mai gasesc locul in maruntaiele existentei.

Libertatea-o povara sau un rasfat?

2011-09-29T07:58:00.000-07:00

Libertatea cere scoli inalte in cunoasterea de sine, altfel se transforma in nebunie.

Daca nu ai invatat esentialul despre cum functionezi, despre cat de greu de acceptat iti sunt limitele, despre urmarile exceselor emotionale de orice fel este mai bine sa te lasi pe mainile altora.

Ingradirea de bun simt, normele, rutina te pot transforma intr-un animalut social atat de simpatic incat iti vine sa torci de placere.

Jonathan Franzen se numara printre scriitorii care te fac sa te gandesti la propria libertate, la cat si cum si daca ai cultivat-o.

Poti sa il lasi uitat intr-un colt de biblioteca din lipsa de timp, chef sau rabdare (pentru ca da, este si destul de stufos), dar intr-o zi tot va veti cunoaste.

Si discutiile dintre voi vor fi interminabile.

Dupa ce ii vei devora romanele te vei simti atat satisfacut, cat si trist, extrem de trist.

Incep sa muste din tine viermii tristetii aceleia duioase, nostalgice, meditative, motivante.

Libertate, ultimul sau roman, desi are un happy-end-ing, este de fapt o carte despre tristete, despre libertatea prost inteleasa, despre abuzul de libertate, despre singuratate, despre ratare, depre nevoia viscerala de dependente, despre dragostea cu potential autodistructiv, despre iertarea nostalgica.

Dupa ce o termini de citit te regasesti pe sine pentru cateva ore sau chiar zile nelinistit, agitat si extrem de greu de multumit.

Iti vine sa iti torni un pahar de vin si sa te reimprietenesti cu tine, sa apesi pe intrerupator desi nu ti-e somn si sa vezi cat rezisti pe intuneric cu gandurile tale, sa iti testezi, clasifici si diagnostichezi dependentele, sa iti numeri alegerile egoiste si cele facute din dragoste si duiosie pentru altcineva, sa iti pui termometrul sub bratul propriei furii, sa iti privesti in ochi mandria si greselile facute pe socoteala ei, sa te accepti ca fiind liber sau supus.

Nonconformism de vocabular

2011-06-26T06:16:00.000-07:00

Firesteimpreunaindeletnicireanastebucurieimpartasitasimplitateluminoasasarbatoareasimturilorsidegustaredevatadezaharcastanepromoroacacurcubeutueunoi.

Amintiri din penarul chinezesc

2011-06-21T05:32:00.000-07:00

Suntem copii, elevi, prieteni, subordonaţi, poate şefi, colegi, părinţi.

Încă din primele momente de viaţă învăţăm, aşadar să facem parte dintr-un grup.

Familia este grupul care ne pregăteşte pentru celelalte grupuri în care va trebui să ne integrăm pe parcursul vieţii.

Suntem dădăciţi la început, protejaţi, pentru a afla, pe masură ce creştem şi ce sunt regulile, restricţiile, responsabilităţile.

Urmează apoi grupurile sociale, educaţionale şi profesionale.

În fiecare din aceste grupuri îndeplinim un rol, avem un statut, anumite funcţii şi responsabilităţi, dăm şi primim în mică sau în mai mare măsură, după cum simţim sau după cum ne constrâng normele să o facem.

Participarea la activităţile unui grup sau altul se bazează pe afectivitate, pe înclinaţii şi abilităţi practice, sau şi pe afectivitate şi pe abilităţi practice, în funcţie de natura grupului.

Ca orice persoană care a urmat ciclul educaţional firesc, şcoală generală, liceu, facultate şi a acumulat experienţă în relaţionarea în grupuri mici şi medii, cu cei şapte ani de acasă bine manageriaţi de mama, liderul grupului numit familie şi cu tot bagajul de cunoştinte din facultate, treci de la teorie la practică şi esti pusă în faţa realităţii unui grup profesional, a unei echipe.

Inveti ce presupune munca în echipă atunci când ţi se atribuie responsabilităţi concrete şi eşti plătit pentru asta.

Intri în prima echipă ca orice tânăr entuziast care termină o facultate.

Vii cu experienţa lucrului în echipă pentru diverse proiecte sau activităţi practice, cu înclinaţiile şi deprinderile sociale preluate din grupurile de prieteni şi din grupul de colegi de la facultate, cu multă energie, dorinţă de a profesa, de a progresa, de a cunoaşte oameni noi, de a da şi de a primi.

De asemenea ai experienţa relaţionării, identificării diverselor caractere din grupurile de prieteni prin care ai trecut, împreună cu care te-ai maturizat afectiv şi social. Nu ştii, însă, cu adevărat ce înseamnă un grup profesional, o echipă, cât de mult te poate schimba, până nu faci parte propriu-zis din ea.

Practic eşti, în mare măsură ceea ce profesezi.

Ce ştiai inainte despre o echipă?

Ştiai că este formată dintr-un număr mai mare sau mai mic de oameni care au un scop comun şi care se străduiesc împreună să îndeplinească acel scop, respectând, însă anumite reguli.

Bănuiai că pot aparea si nemulţumiri, frustrări, pentru că existenţa unui şef, pe lângă faptul că asigură respectarea unor reguli după care trebuie să funţioneze echipa, are şi astfel de efecte.

Dar lucrând efectiv sub tutela unuia înţelegi că e mult mai mult de atât.

Astfel, pe cât poţi fi de motivat, pe atât de multe şi mari îţi pot deveni frustrarile.

Ceea ce ţi-ai propus tu să faci şi ceea ce poţi să faci trece prin mai multe filtre până la forma finală.

De asemenea, unul dintre cele mai importante lucruri pe care le înveţi muncind în echipă este că tu eşti o rotiţă dintr-un mecanism, că nu totul depinde de tine, că ce înseamnă lucru bine făcut pentru tine, poate fi lucru făcut pe jumătate pentru ceilalti.

Echipa se caracterizeză şi prin spiritul de cooperare care trebuie să existe între membrii săi, prin fuziunea lor emoţională, printr-o atitudine pozitivă şi dorinţa de a înlătura tensiunile şi blocajele socioafective.

Simti asta in fiecare zi si cand ajungi seara acasa si ramai singur cu gandurile tale, cu cartile, filmele si muzicile tale, cu linistile tale, cu visele tale, cu iubirile tale, intelegi adevaratul sens al lui a te odihni.

Verbofilie

2011-06-17T01:58:00.000-07:00

Imi pasa.
Imi pasa pentru ca nu stiu cum e sa nu iti pese,
Imi pasa ca nu iti mai pasa,
Imi pasa ca nu imi mai pasa.
Ascult.
Iti ascult tacerea,
Iti ascult vocea care iti sparge tacerea,
Ma ascult ascultandu-te,
Ascult personaje din carti,
Ascult muzici,
Ascult marea regasita pe un afis stradal,
Ascult ce se intampla in jur, in lumea mea intersectata cu lumea altora, cunoscuti sau necunoscuti,
Imi ascult gandurile.
Spun.
Spun ce gandesc,
Spun ce simt,
Spun cu sfiala,
Spun raspicat,
Spun vrute si nevrute,
Spun ce ai vrea sa asculti,
Spun cu compasiune,
Spun gandindu-ma la mine si un pic la celalalt,
Spun gandindu-ma mai mult la celalalt.
Spun cu imaginatie si umor,
Spun cliseistic.
Zambesc.
Zambesc a pofta de cafea,
Zambesc a lucru bine facut,
Zambesc a tristete,
Zambesc a nimic,
Zambesc tamp,
Zambesc a recunostinta,
Zambesc a simplitate si firesc,
Zambesc a surpriza,
Zambesc a nervi, uneori a isterie innabusita,
Zambesc a mine si zambesc a tine,
Zambesc a inceput de zi si a sfarsit de zi,
Zambesc a somn,
Zambesc a vise.
Fac.
Fac ceea ce trebuie sa fac,
Fac ceea ce nu ar trebui sa fac,
Fac ceea ce vreau sa fac,
Fac ceea ce nu vreau sa fac,
Fac ce imi imaginez ca ar fi iesit din comun sa fac,
Fac ceea ce e cuminte sa fac,
Fac ceea ce ai dori sa fac daca stii cum sa iti doresti asta.
Stau.
Stau pe marginea patului,
Stau in oglinda,
Stau pe un scaun coplesita de ganduri,
Stau lenes,
Stau in somn.
Imi pasa, ascult, spun, zambesc, fac, stau si asa trec o zi si o noapte.

Fericiri premature

2011-06-15T02:25:00.000-07:00

Stiau.

Ar recunoaste asta si cu ochii inchisi.

Stiau inainte de a se cunoaste ca, dupa un timp, rasul ei va redeveni ceea ce a fost intotdeauna, un ras acid si usor isteric,

Ca gestul lui de a-si aprinde tigara, de o nervozitate niciodata disimulata sau discreta, va capata o forma netratabila de insuportabilitate si isi va pierde aerul sexy inchipuit,

Ca tacerile vor deveni din ce in ce mai sufocante si in cele din urma, dupa ce vor incerca sa le trateze cu pilule de vorbarie seaca in supradoze, le va anihila noi-ul,

Ca ea il va certa la inceput cu duiosie si treptat, cu din ce in ce mai multa neimplinire in voce,

Ca el ii va mangaia parul cu tandrete pana cand, intr-o zi, firele care ii cad pe perna il vor face sa isi doreasca sa doarma singur,

Ca vor adormi imbratisati ca si cum aerul respirat impreuna ar avea nevoie de protectie, pana cand intr-o dimineata se vor trezi dependenti de gurile de aer proaspat,

Ca ea ii va calca camasile si ii va aseza gulerele pana intr-o zi cand va recunoaste in fata propriei sinceritati ca de fapt nu si-a dorit niciodata sa faca asta,

Ca el va zambi de fiecare data cand ea va abandona cartile pe noptiera injunghiate pe mijloc de lemnul aspru pana isi va descoperi gestul nervos de a le inchide imediat ce ea pare sa fi adormit,

Ca se vor plimba in parc glumind pe seama mersului ei lent si a pasilor lui de urias si jucandu-se de-a prinselea pana cand ea va ramane incet-incet in urma lipsita de orice chef de a-l ajunge,

Ca se vor uita la filme impreuna fara ca ea sa dea semne ca o deranjeaza faptul ca el comenteaza scene ca si cum ar fi singurul care le intelege si fara ca el sa ii potoleasca rasul prostesc si plansul siropos pana intr-o dupa-amiaza ploioasa in care se va produce o ruptura ireversibila intre gusturile lor niciodata comune si vor degusta cinefilia in singuratate,

Ca vor incepe impreuna si se vor insingura pe parcurs.

Stiau multe despre esecul in doi.

Stiau si totusi au fost complici la falsificarea unui impreuna care iti smulgea involuntar zambete.

Au trait fericiri inainte ca acestea sa se nasca intre ei,

Au imitat atat de bine compatibilitatea incat nimic nu parea sa ii desparta,

Au construit vise deja naruite,

S-au tinut cu drag de maini deja instrainate,

Au iubit iluzii,

Dar, de la inceput, si-au asumat riscul de a fi demascati de propriile eu-ri si conectati pe viata la aparate care sa le amelioreze astm-ul nefericirii.

Cicatrici

2011-06-07T13:22:00.000-07:00

-Sunt domnisoara de onoare in propriile povesti de dragoste, stii, ii marturisea ea strainului pe care nu a avut taria sa il priveasca in ochi pentru ca nu i-ar fi placut cum s-ar fi vazut.
-E atat de usor sa fii nefericit. Oricine poate fi nefericit. Fericirea, insa, o gasesc foarte putini. Daca nu vrei sa fii o oarecare, o pereche de ochi de culoarea melancoliei incurabile, nu mai sta langa un necunoscut care iti spune lucruri pe care tu deja le stii, ridica-ti privirea inca senina spre inainte si priveste-ti in ochi sansele de a fi fericita pe care le poti intalni. Nu imprastia, insa, in jurul tau nefericire. Ai rabdare cu tine, mergi cu pasi inceti, dar hotarati. Cu timpul despartirile nu mai sunt chiar atat de grele. Inveti sa renunti, sa pierzi, sa pleci, sa lasi sa treaca, sa suferi. Varsta insasi devine sistemul imunitar de care sufletul tau are nevoie pentru a se cicatriza.

Ce i-a spus acel strain intr-o dupa-amiaza in care totul parea sa inceapa si sa se sfarseasca cu tristetea sa nu poate sa uite nici macar in somn.
Are cosmaruri din ce in ce mai dese in care se repeta la nesfarsit acelasi discurs pe care ea il aude dar nu poate sau nu are intelepciunea inca pentru a-l intelege.
Si face iar si iar greseli pe care nu ar trebui nici macar sa le lase sa se apropie de nervurile sale.
Stie exact ce o sa se intample si cum o sa se intample.
Dar pana cosmarurile nu inceteaza, pana ce nu asimileaza ceea ce strainul i-a spus nu poate evita repetabilul.
E noapte.
E atat de intuneric si e atat de liniste, incat isi aude propriile neputinte zbatandu-se sub cearceafuri de o culoare incerta.
Ochii curteaza somnul si in cele din urma se inchid.
Sub pleoape, insa, visul traieste nelinisti care il indeparteaza de el insusi si de cele 8 ore de subconstient.
Cosmarul lipseste, dar linistea aceea tulbure, rece si gri care ii ia locul nu ii este cu nimic superioara.
Ea tresare.
Simte cicatrici care isi retraiesc ranile si se inchid.
Da, intelege ca tristetea are nevoie de prietenie dar nu o poate lasa sa se apropie prea mult.
E atat de posesiva incat nu accepta decat respiratie sufocata, ochi in cautare de dioptrii, treceri pe langa, dezamagiri ingamfate.
Hotaraste, in cele din urma, sa doarma fara vise, sa tresara fara a se imprieteni cu tristetea si sa se trezeasca privind in jur cu mirare.
Diminetile ii sunt acum parca mult mai usor de digerat.
Au un usor miros de unguent cicatrizant si nu seamana intre ele.
A reusit sa ii reconstituie si fata strainului si sa il priveasca.
Este mama, este bunicul, este ea, este un sfarsit cu chef de vorba si un inceput moralist.
-Asteptarile sunt cele care duc aproape intotdeauna la ratare.
Daca ai merge spre inainte ca si cum nimic nu e de pierdut, nimic nu e de castigat si totul este posibil, piedicile, capcanele pe care orice asteptare si orice frica le intinde s-ar inchide fara prada.
Asta ii spune acum strainul.
O simte pregatita pentru orice.

Tatuajul

2011-05-09T00:47:00.000-07:00

Nu imi mai amintesc aproape nimic despre tine.
Probabil ca uitarea si-a facut de cap cu amintirea ta.
Erai cea mai fierbinte, cea mai adanc incrustata senzatie de drag din cate am experimentat si totusi nu reusesc sa te recompun nici cu ochii inchisi, nici cu ochii deschisi, rascolind fotografiile.
Esti acolo, o fata aproape inexpresiva, un taciturn extrem de pasional, un cadru de hartie de laborator foto, in ipostaze mai mult sau mai putin reusite, un gol printre multele goluri lasate de iubirea capricioasa, singura de care am reusit vreodata sa ma molipsesc.
Esti si totusi te caut in traitul meu, in valijoara pe care am facut-o in graba si in care nu au incaput prea multe momente in care am lasat pe cineva sa se apropie.
Dar ceva tot imi amintesc.
Imi amintesc ca nu m-am simtit niciodata mai iubita, mai incurcata si mai confuza decat atunci.
Asa ca m-am hotarat:
Imi voi tatua emotia ta atunci cand ma priveai pe interiorul mainii pe care memoria o intinde pentru a face curat prin rafturile sale.
Va fi un tatuaj discret, dar permanent.
Macar atat mai pot face pentru tine.

Povestea aripilor autiste

2011-04-17T23:41:00.000-07:00

I se spusese ca atunci cand esti fericit, cand stii in ce sa crezi , simti ca prinzi aripi.
Nu a inteles foarte bine de la inceput, nu ii permiteau varsta, experienta, inaltimea, structura interioara.
Inca depindea de scutece, de starile emotionale ale mamei, de jumatati de cuvant, de ascunzisurile pe care le cauta cu fervoare pentru a-si pune in aplicare, in liniste, strategiile de joc pe care imaginatia sa peste medie, asa cum avea sa constate, i le inghesuia in sinele atat de bine ferecat.
Pe masura ce timpul trecea observa, insa, ceea ce pentru cei din jurul sau devenise, deja, motiv de ingrijorare, tacerile in care se infipsese.
Privea in jur, nu cu tristete, ci cu intelepciune si cu o oarecare resemnare, se misca in spatii care nu ii spuneau nimic pentru ca in interiorul sau se desfasura o cu totul alta poveste.
Incepuse sa simta cum ii cresc acele aripi care i se tot promisesera in schimbul unei cumintenii, a unei corectitudini, a unei simplitati exemplare si a unei libertati cu masura, pentru ca isi spunea povesti care o faceau fericita si dependenta de un cadru propice.

Oamenii, pe de alta parte, pe masura ce ii cunostea, o dezamageau din ce in ce mai mult.
Aveau imbibate in ei, unii pana in esenta, egoism, superficialitate, duplicitate.
Iar ea nu isi dorea ca aripile, care incepeau sa i se desfaca ca mugurii unei primaveri timpurii, sa se retraga incet, incet lasandu-se prinse in capcana frustrarilor.
Si-a dat seama ca nu ea, in ciuda parerii celorlalti, ci acele aripi pe care atat de mult si le dorise, sufera de autism.
Aripile nu puteau si nici nu isi doreau sa comunice cu exteriorul, se plamadisera din ea insasi, din fericirea pe care singura si-o oferea, de aceea si izolarea.
Asa ca zilele i se macinau intre nefericirea starnita de relatiile cu ceilalti si linistea interioara cu iz de aripi desfacute.
A trait asa ani de zile.
Ii cunostea pe unii, se despartea de altii, dar nimic nu o lega de nimeni, ci doar de zborul interior al propriilor impliniri.
Intr-o zi, totusi, ceva s-a schimbat.
Cineva a intervenit intre ea si ea.
Nici macar nu era un tip deosebit.
Ii placea sa se ascunda dupa gesturi, dupa taceri, dupa treceri pe langa, dar ea l-a indragit din prima fara a simti, insa, fericire, ci o nefericire profunda.
Isi pierduse echilibrul, aripile se inchisesera cu un falfait trist, iar pe el, desi il avea aproape, il cauta incontinuu ca si cum prezenta lui ar fi anuntat o absenta insuportabila.
Se priveau de la distanta cu o intensitate care ar fi egalat orice apropiere, se respingeau cand apropierea fizica devenea iminenta si se asteptau cu o fervoare patologica.
Nefericirea castiga teren, aripile refuzau orice deschidere, convenienta, standardul, trebuie-ul faceau presiuni insuportabile.
Incapabila sa distinga intre acum si durabil ea l-a atins, si-a transferat toate asteptarile asupra presiunii care ii sabota lui interiorul si a cedat.
Din acel moment nefericirea ii vaneaza atat in particular, cat si in acel impreuna usor fortat pe care l-au construit pe renuntari.
Din moment in moment unul dintre ei va ceda.

De-a traitelea

2011-04-06T08:25:00.000-07:00

Iti este cunoscuta acea stare care te patrunde pana in maduva oaselor ca diminetile umede de toamna si nu iti da pace pana nu iti amintesti si pana nu incepi o curatenie si o organizare pe perioade a emotiilor, actiunilor si oamenilor care te-au ajutat sau au incercat sa te impiedice sa ajungi unde esti astazi?
Stii despre ce vorbesc, nu?
Pentru mine tot acest proces are ceva din dezordinea, agitatia, incoerenta, rasul prostesc si plansul isteric al nebuniei.
Albume foto imprastiate peste tot in camera, cutii cu bijuterii deschise si vandalizate aproape, ganduri care incearca sa stabileasca legaturi telepatice cu ei si ele, carti nedeschise dar care imi pastreaza pentru cand o sa am chef sentimente de deja-vu, amintiri stridente sau estompate dar inca acolo, cu toate ma joc de-a ati-traitelea.
Imbatranesc, stiu.
Imbatranesc dar constat ca nu e chiar asa o pacoste de senzatie sa privesti asta daca stii sa ramai prieten cu tine.
Crezi ca mie nu imi vine sa imi rad de freza aia facuta parca cu un ciob de sticla pe care m-am incapatanat sa o port atatia ani, sau sa fluier si sa sar intr-un picior prin perioadele in care ma cam plictiseam si nu aveam prea multi prieteni pentru ca nu imi place sa fac compromisuri in aceasta privinta, sau sa numar firele cazute de cand parul pare sa mi se fi deschis cu cel putin 20 de nuante(ca de cele albe nu am, inca), sau sa ma cert pentru cat de simpatica am fost cu unii si cat de antipatica cu altii fara sa stau sa-i arbitrez intai, sau sa port trei rochii o data, in trei stiluri diferite, peste pantaloni pentru zilele si anii in care rochia nu era o optiune vestimentara, sau sa imi umplu casa de pantofi cu toc de toate culorile si sa ii probez pana adorm cu perechea rosie in picioare si cu zambetul pe buze, sau sa merg intr-o calatorie in jurul lumii cu cei mai dragi prieteni ca sa am timp sa povestesc cu ei tot ce eu am uitat si sa nasc amintiri noi? Ba imi vine. Dar nu o fac pentru ca imi sunt prietena si pentru ca fiecare cafea de dimineata imi da desteptarea in prezent si simt gustul luciditatii.
Asa ca imi organizez sertarele memoriei folosind culori, gusturi, senzatii, parfumuri pentru a asocia oameni cu perioade, stari, intamplari, astfel incat sa ma pot bucura de fiecare amintire atunci cand ii este momentul si aproape regret ca nu fumez pentru ca imi place starea aceea de usoara nervozitate amestecata cu placere care insoteste ritualul aprinderii tigarii.
Copilaria are gust de pastrama de porc afumata si de lapte cu caimac, miros de cartofi copti pe plita si de foc mocnind si fumegand si albastrul ochilor bunicului, mama persistenta esentelor tari, vacantele de vara din fata blocului ritmul saritului atei, adolescenta agresivitatea si poezia rock-ului, prima iubire senzatia acuta de respiratie taiata pana la sufocare si de esec, maturizarea ghimpele compromisului adanc infipt in idealism, iar prietenia fluiditatea si ritmul sangelui sanatos prin vene.
Si cand mi se intampla sa ma aflu intr-un loc din prezent si o aroma, o culoare sau o senzatie sa ma ademeneasca spre amintibil nu pot rezista tentatiei.
Si atunci simt cum ma dedublez: zambesc, vorbesc, tac, actionez in atunci-ul palpabil in timp ce ma rasfat cu un moment din trecut.
Sunt, dupa caz, o nepoata zglobie si alintata, un copil ba tacut, cu un aer usor filosofic si nepotrivit cu varsta, ba extrem de sociabil, iubita aiurita sau, dimpotriva, foarte bine infipta in dorintele si prezentul sau, prietena pe care poti sa o suni la orice ora din zi sau din noapte, Jakobe sau Jako, matusa excentrica.
Imbatranesc, stiu, dar inca imi pot povesti despre mine lucruri neintamplate.

Despre te iubesc-urile nespuse

2011-03-15T00:47:00.000-07:00

Intr-o dupa-amiaza de inceput de martie am constientizat, mai profund decat o facusem vreodata in cei 32 de ani ai mei cat de mult pot sa doara te iubesc-urile nespuse, acele te iubesc-uri pe care le stii acolo, care sunt prea comode, prea timide, prea orgolioase, prea nesigure sau prea sigure pe ele pentru a iesi la suprafata sau care pur si simplu nu isi gasesc niciodata un moment al lor.
Disparusera mainile aspre si crapate de atata munca pe care le divinizam in copilarie, corpul acela usor cocosat de barbat incercat si bunic jovial si generos, zambetul cald si cu o usoara stralucire de dantura falsa.
Disparusera fara a-mi primi te iubesc-ul care a fost intotdeauna acolo, nespus, in aerul pe care il respiram impreuna, in distantele, intotdeauna fizice, impuse de rostogolirea de bulgare de zapada a existentei fiecaruia dintre noi.
Acum te iubesc-ul meu are gust de pierdere, de gol, de recunostinta-tristete, de amintire.
Ma port cu el delicat, il asez intr-un loc special, il sterg de praf, ii fac toate poftele, ii sunt cea mai buna prietena.
Te iubesc-ul acesta nespus, dar atat de adanc inradacinat in mine e parte din ceea ce sunt.

Fum de femeie

2011-03-05T04:23:00.000-08:00

Delicat, discontinuu, confuz, agresiv, senzual, vulgar, manierat, controlat, nervos, fumul pe care il lasa in urma sa o femeie care trage dintr-o tigara starneste reactii dintre cele mai diverse pe fetele de interior sau de exterior ale celor pe care ii invaluie.
Un fum de femeie poate demasca o sexualitate exagerbata, nerv zvacnind, plictiseala cu sau fara staif, tabiet cu radacini mult prea profunde pentru a fi neglijat, un act empatic sau pur si simplu nevoia de apartenenta la un grup.
Ritualic sau in graba, aprinsul unei tigari de catre mainile fragede sau ridate ale unei femei ascunde doua mari tipologii de fumatoare: femeile care fumeaza ca ele insele, respectandu-si intocmai personalitatea si nevoile si femeile care trag din tigara extrem de masculin, care cauta defeminizarea cu orice pret.
Cele care populeaza prima tipologie sunt de multe ori simpatice, au sex-appeal, o fragilitate si o doza de isterie nobila, aceasta dependenta de care nu se dezic le intregeste farmecul, iar fumul venit dinspre ele si inhalat de porii tai de nefumator, tolerat, ca un copil neascultator, dar adorabil.
Cum ai putea sa te superi pe o femeie care isi aprinde o tigara dupa ce a facut dragoste, dupa ce ti-a dezvaluit trairile sale interioare atat de zbuciumate cu lacrimi in ochi, dupa ce ti-a dat sfaturi de cea mai buna prietena, dupa ce a interpretat, scris, fotografiat sau pictat ceva iesit din comun?
Le intalnesti pe strada, in grupuri de prieteni, in sali de spectacole, in baruri, in propria camera, de hotel, inchiriata sau proprietate personala, in calatorii si le zambesti, le saluti politicos, le judeci, poate, dar apoi te mustri ca ai facut-o, le primesti in viata ta pentru cateva secunde, ore, zile, ani.
Cele care se incadreaza in a doua tipologie, insa, te atrag in capcana agresivitatii lor din care incerci sa scapi imediat ce iti dai seama de asta.
Nervozitatea, dorinta de a domina, frustrarile, dezamagirile cotidiene, conflictele se regasesc in fiecare gest al lor: nu vor, nu au chef, nu inteleg, nu simt, nu, nu, nu.
Farmecul nu le este intregit, ci, de multe ori, ciobit, de mirosul de tigara care se imprima adanc in par, in piele, pe buze, in privire, fumul indepartat cu un gest hotarat de respingere de catre ceilalti si nu inhalat prin toti porii, iar viciul aspru judecat de catre cei fideli ideii de feminitate.
Dar, pana la urma, aprinsa si fumata, cu delicatete sau cu brutalitate, o tigara care se consuma lasa in urma sa fum, mult fum.

Indiferenta, fata cu cercei de smoala!

2011-03-01T08:59:00.000-08:00

Cand te stii intunecat cauta indiferenta.
Nu acea indiferenta devastatoare care nu iti permite sa te mai regasesti, ci indiferenta cu efecte curative.
Curteaz-o, ai rabdare cu ea si cand intr-un final te accepta cedeaza-i, dar fara a-i da false sperante legate de un pentru totdeauna.
Indiferenta e ca o fata batrana: viseaza intotdeauna la imposibil, ii plac povestile de dragoste devastatoare, si-a epuizat toate posibilitatile si nu vrea decat sa se regaseasca in dezamagirile altcuiva, sa le domine pentru a se putea exterioriza.
Indiferenta e o lectie despre alegerile gresite, despre amanare, e o pedeapsa care te pregateste pentru un maine incert si o cura de dezintoxicare afectiva necesara pentru inceputurile care te vor tenta in acel maine incert.
Invat-o, accept-o si abia cand esti pregatit simte din nou.

Din culisele varstei

2011-02-16T12:45:00.000-08:00

Patul are impregnat un miros profund de somn fara vise,
Ceasul ticaie doar in subconstientul sau de ceas pentru ca are bateriile scoase,
Iar eu dorm pe o parte, rasucit si agitat ca un melc dupa ploaie.
Cand ma voi trezi deja voi avea cu un an mai mult:
Cafeaua va mirosi a 32, mersul va semana a 32, parul va avea o nuanta de blond 32.
Dar sunt un soldat curajos al armatei imbatranirii asa ca ma voi arunca in front cu dorinta de a castiga o noua lupta.
Tovarasii mei de arme, prieteni, cunostinte sau oameni care au dorit la un moment dat sa ma aiba, imi studiaza reactiile si ma incurajeaza.
Pana nu le vine randul prefera sa nu se gandeasca la aceasta lupta.
Ce pot sa le spun?
Corpul imi spioneaza orice reactie,
Ochii isi cauta culoarea,
Sufletul studiaza filosofii la moda,
Mintea a ramas cu restante la matematica si consulta psihologi cu prestanta,
Picioarele aleg drumuri necunoscute doar pentru a-mi face incercarile mai motivante.
Nu e nici un secret: imbatranirea vine ca o infrangere atunci cand nu mai stii sa asculti, sa mai dai o sansa, sa treci peste orgolii nejustificate, sa incerci, sa zambesti, sa te ierti si sa ierti , sa iti exploatezi firescul.

Iubeste, daca indraznesti!

2011-01-23T02:34:00.000-08:00

Pentru mine a te indragosti se aseamana cu a gusta cu pofta, in acelasi timp, din prima zapada, dintr-o vata de zahar de un roz insuportabil si din mancarea preferata abia scoasa din cuptor cu o nerabdare aproape patologica.
Incontrolabilul preia controlul, stomacul ia foc, simturile sunt in alerta, nelinistea inceputului iti misuna prin vene, pofta de joaca iti pune la incercare inocenta si nebunia, dulcele iti incleie viziunea asupra a orice.
Dar ce te faci cu incalzirea globala, cu dependenta de E-uri a rozului si in general cu artificialitatea tentatiilor oferite simturilor?
Cum mai faci diferenta intre ecorelatii si relatii toxice cand insasi premizele de la care pornesc au injectata, uneori pana in profunzime minciuna?
Cosmetizarea este o tentinta a vremurilor in care traim.
Totul este fardat, siliconat, inbunatatit prin metode de laborator.
Oamenii nu se mai accepta asa cum sunt, lasa sa intervina intre ei o rata la banca, o garderoba de firma, o rotunjime a formelor si orice altceva in afara propriilor sentimente.
Totul este o lupta pentru o pseudoimagine.
Nu rareori, un te iubesc nu mai umezeste buzele decat daca sunt intrunite toate conditiile pentru a arata si a te comporta conform standardelor unei societati consumeriste, iar acceptarea celuilalt nu mai este un proces firesc, ci o conditie care decurge din indeplinirea altor conditii.
Frica, rezerva, superficialitatea, starea "robot" sau"mesagerie vocala" intervin intre el si el, intre ea si ea, intre ea si el si impun o cura de neimplicare si de restrictii emotionale care arde visele ca si cum ar fi "rotunjimi" nedorite.
Si uite asa ajungi sa privesti in ochi tot mai tristi si mai inexpresivi dar incurajati de un zambet de convenienta, sa te plimbi printre ei si ele care se tin de maini reci si uscate, sa intretii conversatii care nu duc nicaieri si sa iti risti viata iubind.

Efectul airplain

2011-01-04T08:53:00.000-08:00

Mi s-au infundat urechile.
Oare zbor sau m-am scufundat pentru a compara nuanta coral reef de pe unghii cu cea a unui coral autentic?
Indiferent de raspuns eu asa ma simt la inceput de 2011.
Bule de distractie, optimism, cochetarie, dezmat purtat pe la cele mai bune scoli de bune maniere, constientizare a propriului potential, o usoara aciditate verbala, caldura unor prietenii vechi mi-au piscat limba intre 2010 si 2011.
E in fibra de pe eticheta care ma defineste specificat un amestec de destinatii spre care sigur ma indrept, de nebunie jucausa dependenta de un umor usor englezesc, de zambete rogvaiv si de prietenii selectate mai atent decat boabele de cafea columbiana.
Cred totusi ca zbor, pentru ca imi plac aterizarile si destinatiile, am fixata centura de siguranta, am dat aiurea 3 sau chiar 5 euro pe experiente cu multe E-uri, am tolerat personalitati dintre cele mai diverse, chiar pitiponcioase, pentru ca iubesc oamenii si diversitatea lor si am si atipit cat sa imi induc o stare de usoara confuzie.
Ce fac totusi cu incertitudinea coral reef-ului de pe unghii?
Ii promit femeia, acea eu suficient de nonconformista pentru a suporta culorile tari atunci cand intinde mana pentru a face cunostinta cu necunoscutul si suficient de curajoasa pentru a-si tine respiratia pe parcursul unei scufundari in ape adanci, dar bleu-ciel.

Pe final prizez un nou inceput

2010-12-31T00:30:00.000-08:00

Anul asta este deja fumat.
Dar are filtru, asa ca ma pot opri la timp, la limita, din inhalat zilele si noptile care nu isi doresc niciodata sa semene intre ele, dar care au la dispozitie aceleasi 24 de ore:2 pentru a-si merita statutul de acea zi sau acea noapte.
Si pentru ca este pe final isi pune vesta de salvare confectionata 100% din clisee.
Eu ce pot sa ii promit?
Nu pot sa ii spun ai fost cel mai bun pentru ca nu stiu sa fiu ipocrita, nu pot sa il iubesc neconditionat pentru ca imi place sa mi-l imaginez mereu altfel, nu pot sa il uit pentru ca face parte din mine.
De aceea ma limitez la a-i propune o confruntare sincera.
El ma intreaba ce am facut pentru a-l face mai bun?
Eu il intreb de ce a fost asa de grabit si nehotarat?
El imi raspunde ca nu a reusit sa ma inteleaga, eu ii raspund ca am incercat, dar nu am vazut mai bun-ul in el.
El imi propune sa ii mai dau o sansa la retrospectiva, eu prizez deja unul nou intr-un colt din ultima sa zi: e neliniste, e nerv, e detasare, e ras aproape prostesc, e angoasa, e oboseala, e nerabdare, e curiozitate, e dorinta, e sclipire fugara si fum de artificii, e un nou an!

Fragmente de atunci si acum

2010-12-09T07:43:00.000-08:00

Frivolitatea nu mi-a fost niciodata prietena.
De cate ori mi-a dat tarcoale i-am zambit stangace, dar a nu hotarat, m-am jucat cu ganduri despre mine vulnerabila si mocnind de puterea de a lua din nou totul in serios si i-am intors spatele imbratisand camaradereste bucuria.
Da, recunosc, imi place sa ii fac in ciuda frivolitatii.
In trecut obisnuiam sa imi doresc sa sufar, numai sa nu simt nu.
Prezentul ma invata, insa, pe baza lectiilor din trecut sa nu mai dramatizez totul intr-atat, pentru ca nepasarea, superficialitatea pot fi amagite si cu mult mai putin.
Sunt atat de lacome incat ar inghiti orice se apropie de pofta lor de a devora.
Atunci totul parea mult mai grav decat acum.
O iau ca exemplu pe fata aceea atat de vie, de libera, de stangace si totusi fireasca pe care memoria mi-o identifica de fiecare data cu la fel de mare claritate.
Poate eram eu, sau poate mi-am inchipuit ca eram eu.
Nu si-a refuzat niciodata nimic afectiv si de fiecare data a suportat consecintele caldului care ii macina oasele si o imbatranea mult mai repede intensificandu-i trairile pana la insuportabil.
Noptile ii aplicau comprese de uitare visata sau de insomnie mofturoasa, diminetile o ademeneau spre o seninatate inchipuita, iar dupa-amiezile ii faceau rost de doza de ironie de care era deja dependenta.
Si cu toate astea nu a renuntat la prietenia sa cu linistea, nu acea liniste resemnata, ci linistea firescului.
Erau la mare distanta uneori, nu se vedeau cu lunile, cu anii, poate, dar isi scriau constant, cu aceeasi sinceritate si afectiune.
Dupa ce isi luau la maruntit nimicurile cotidiene isi promiteau ca se vor regasi cu prima ocazie.
Insa, nu de putine ori, treceau una pe langa alta fara a se recunoaste.
Numai in scrisori se recunoasteau de fiecare data.
Fata aceea mai e si acum aici.
Se vede mult mai des cu linistea, desi inca nu sunt nedespartite si si-a mai facut o prietena de neinlocuit, femeia.
Ei ii poate spune orice.
Si chiar daca o face sa rada cu prostioarele sale, rasul femeii nu e condescendent, ci recunoscator.
Fara ea, fara fata aceea vie, libera, stangace si totusi fireasca nu ar fi fost astazi aici.

Reconstituiri

2010-12-07T02:01:00.000-08:00

Nici eu nu as fi putut spune mai bine si mai firesc despre relatiile mele cu ei: "In trecut, aveam obiceiul sa iau foarte repede decizii in privinta barbatilor. Intotdeauna m-am indragostit repede si fara sa ma gandesc la riscuri. Am tendinta sa vad partea buna a fiecarui barbat, ba mai mult, sa presupun ca toti sunt capabili emotional sa-si atinga potentialul maxim. M-am indragostit de mai multe ori decat vreau sa recunosc de potentialul maxim al unui barbat, mai degraba decat de barbatul in carne si oase, dupa care m-am agatat de relatia in cauza mult timp (uneori mult prea mult), asteptand ca partenerul sa ajunga la propria maretie. In povestile mele de dragoste, am fost de multe ori doar victima propriului optimism." -Elizabeth Gilbert, Mananca, roaga-te, iubeste

Si nici raspunsul Danielei Zeca-Buzura la intrebarea Cand esti tu? nu este departe de adevarul meu: "În urmă cu nişte ani (nu pot să-ţi spun aici chiar toate secretele!), când m-am îndrăgostit. Sunt proastă, liberă şi superbă, de fiecare dată când se întâmplă: un fel de pasăre stângace, cu aripi de cristal, dar care zboară!"

Asa ca pot concluziona: da, "fii sincera, fii sincera, fii sincera", cu tine, in primul rand si apoi cu ceilalti, asta e si motto-ul meu, Sheryl Louise Moller!

Recunosc, nu mai stiu sa te recunosc

2010-11-16T12:41:00.000-08:00

Te-am cunoscut de atatea ori incat am uitat cum te cheama,

Te-am dorit de atatea ori incat nu mai stiu ce sa imi doresc de la tine,

Te-am iubit de atatea ori incat imi esti mai indiferent decat un necunoscut,

Te-am asteptat atat de mult incat acum sunt in mare intarziere,

Ti-am discutat atat de mult absenta incat nu mai stiu cand sa iti simt prezenta,

Ti-am scuzat atat de des imperfectiunile incat daca nu esti perfect s-ar putea sa nu ma interesezi,

Am fost atat de sigura ca te stiu incat te-am confundat de fiecare data cu altcineva,

M-am uitat pe mine ca sa imi amintesc de tine si nu stiu cum sa ma mai tratez de amnezie,

Ti-am povestit atat de multe despre mine incat te-am lasat sa preiei rolul povestitorului,

Te-am ademenit in diminetile mele cu miros de cafea bauta tarziu pe un ton atat de somnoros incat ai adormit langa altcineva,

Am fost atat de fireasca incat m-am trezit nefiresc de singura,

Am incercat atat de putin sa imi ascund defectele incat acestea au complotat impotriva mea in acea perioada in care era cat pe ce sa ne recunoastem,

Am fost eu cand n-ai fost tu
Si ai fost tu cand eu ma odihneam de atata eu
Incat, recunosc, nu mai stiu sa te recunosc.

Incertitudini

2010-11-11T00:38:00.000-08:00

Nu stii niciodata cand se poate intampla sa ti se albeasca un obraz pentru ca destinul sa-ti poata scrie un adevar nebanuit despre tine,

Cand tacerea te va apropia mai mult de tine pentru a te vindeca de sporovaiala cotidiana a rolului social pe care il joci,

Cand ti se va face dor de tine asa cum stii ca nu vei fi niciodata,

Cand mainile iti vor semana a iarna, privirea a primavara, sufletul a vara si zambetul a toamna,

Cand viitorul va fi doar o replica fara drept la replica data prezentului intre timp devenit trecut,

Cand a astepta va deveni verbul-Don Juan din viata verbelor care te reprezinta,

Cand bucuria va avea aroma cafelei de dimineata,

Cand te vei transforma intr-o poveste pe care nu oricine are rabdare sa o asculte,

Cand noptile ti se vor parea prea albe pentru a le irosi in somn,

Cand libertatea nu va mai avea gustul libertatii,

Cand dependentele vor spune mai multe despre tine decat virtutile,

Cand imposibilul isi va redefini limitele,

Cand doza de optimism va trebui sa-ti fie marita pentru a-ti supravietui dezamagirilor,

Cand un gand te va salva de alt gand,

Cand punctul pus unor emotii, sentimente, stari va fi intermediar intre tine si tine pentru a te convinge sa o iei de la capat,

Cand iti vei zambi pentru inca o lectie invatata,

Cand iti vei auzi muzica propriei personalitati fredonata de altii,

Cand azi va fi ziua ta preferata pentru ca ieri e prost-dispus si maine distant,

Cand linistea iti va fredona un cantec de leagan pentru a-ti reaminti care iti sunt adevaratele vise.

Neintamplari

2010-11-09T05:06:00.000-08:00

E liniste, mult prea liniste dincolo de ea si in interiorul ei, iar semnul de intrebare se lupta sa iasa la suprafata pentru ca are chef de joaca si de ecuatii matematico-afective cu una sau mai multe necunoscute.

Ea este putin obosita de neintamplatul de zi cu zi dar nu i se impotriveste prea mult semnului cu pofta de inmultire.
Sau poate tocmai pentru ca este obosita nu i se impotriveste.

Se aseaza in pozitia ei preferata, isi fredoneaza o melodie care ii place si lasa neintamplarile si intamplarile sa isi faca loc la interogatoriu.
Prima curiozitate a semnului nu poate sa fie decat de ce? asa ca i se aseaza in coada de ce-ului si ii stimuleaza simturile.

E bine, de aceea, ca ea, fata cazuta in capcana linistii sa stie cateva lucruri esentiale despre de ce inainte ca acesta sa ii dea tarcoale interiorului:
De ce-ul incepe ca un joc simplu, dar complica atat de mult lucrurile pentru ca e un gurmand, infuleca raspunsuri fara a da semne evidente ca se satura de certitudini si este prieten foarte bun cu oare nu e vina ta?

De ce? si oare nu e vina ta? adora adevar sau provocare, transforma intamplarile in neintamplari si neintamplarile in posibile intamplari, urasc linistea, fie ca vine din interior, fie ca vine din exterior si ii joaca constant farse, cu un soi de teatralitate dusa spre cabotinism si tocmai de aceea le place privitul in oglinda in timp ce se rostogolesc spre creier, risca salturi fara parasuta in golul din stomac si bantuie zilnic clubul insomniacilor anonimi.

Nu exista intamplare, dar mai ales neintamplare, in care de ce-ul sa nu isi bage nasul.

Si aproape de fiecare data ii vinde pontul si prietenului sau oare nu e vina ta?

Totusi, dupa cum prizeaza nepasare fata pare sa fi aflat deja toate astea si sa isi doreasca doar sa uite ca sa poata dormi, visa si pasi relaxat dintr-un prezent frivol intr-un viitor cu nasul pe sus, un viitor al neintamplarilor cu potential de intamplari sigure pe ele pana la patologic.

Nu stii niciodata cu cine semeni

2010-10-26T05:45:00.000-07:00

In fiecare zi un mers mai neatent, o imprudenta, o muzica, o carte, ganduri ale cuiva te pot face sa te regasesti si ti se face dor de tine si de ceilalti ca tine pe care inca nu i-ai cunoscut, intamplator sau nu. Textul de mai jos e o astfel de intalnire: http://istodor.catavencu.ro/2010/10/13/zeca-buzura-despre-ea-insasi-interviu-blogul-istodor/

Despre importanta de a fi singur

2010-10-24T04:34:00.000-07:00

Singuratatea, cea mai mare angoasa, cea mai grea boala, cea mai valoroasa lectie, cel mai inspaimantator cosmar, cel mai amar gust din bucataria sentimentelor se naste o data cu noi.
Ideea a fost dezbatuta macar o data de orice filosof sau scriitor care se respecta si incercata pe propria piele, cu sau fara aura filosofica, de fiecare dintre noi.
De aceea particularitatea sa consta, tocmai in faptul ca isi face simtita prezenta chiar in momentul in care sunt intrunite toate conditiile pentru a nu o simti.
Te desprinzi din imbratisarea calda a unui cineva, te trezesti dupa un vis frumos, iti cumperi ceva ce ti-ai dorit de mult, ti se naste un copil, esti promovat, devii irezistibil in ochii altcuiva, simti putina dragoste cu potential, ai un orgasm si te simti fericit, desi nu prea ai stiut niciodata sa definesti cu exactitate acest sentiment si totusi singuratatea e acolo.
O vezi, o simti, o poti defini, stii ca nu o poti impartasi si iti dai seama ca e singurul sentiment care nu te tradeaza niciodata, care e numai al tau si care te face intotdeauna sa vrei sa fii mai bun, sa incerci mai mult, sa nu te dai batut, sa lupti.

Singuratatea nu e niciodata satula de raspunsuri,

Cauta noi si noi intrebari in tine si se da in vant dupa lectii invatate.

Stie ca se poate baza pe imprevizibil,

Ca poate cuceri orice lupta daca se foloseste de santajul sentimental

Si ca e o certitudine, asa cum fericirea nu va fi niciodata.

Imi placi, nu crezi?

2010-09-20T08:55:00.000-07:00

Am dat peste tine intamplator in timp ce intorceam spatele nici nu mai stiu cui.

Te-am privit dormind, de la o oarecare distanta, e drept, pentru ca nu te cunosteam si am uitat ca imi incepusem ziua cu o cafea amara si rece, cu un zambet trist si cu acea indiferenta care face pe oricine sa isi doreasca sa ii intorci spatele.

Dormeai, desi ar fi trebuit sa fii pe undeva si sa iti traiesti viata,

Dormeai pentru ca ai avut un moment de slabiciune,
Dormeai in fund, pe un scaun, intr-o sala de asteptare,
Dormeai fara sa visezi, fara sa tresari, fara sa sforai, fara sa iti pese daca esti simpatic sau nu.

Si eu m-am oprit inexplicabil si ridicol induiosata, ti-am acordat 5 minute, desi eram in intarziere si te-am privit.

Te-am privit si m-am intrebat cui ii pasa de tine,

Daca ai cu cine vorbi cand esti trist,

Daca iti mai amintesti cand ai iubit ultima data, pentru ca iti simteam, din felul in care stateai nonsalant picior peste picior, nepasarea.

Intrebari stupide, de altfel, pentru ca nu te cunosteam, eram in intarziere si nu aveam chef sa cunosc pe nimeni o vreme dupa ce am intors spatele acelui nu mai stiu cine.

Stiam asta si totusi imi puneam intrebari si te priveam.

Sa fie de vina acea nepasare pe care se pare ca o aveam in comun si acel fior de solidaritate ostentativa pe care il simteam?

Poate.

Orcum stiu sigur ca as fi vrut sa-ti dau un ghiont de realitate, sa te vad cum faci ochi mari si mirati, sa incropesc cu tine o conversatie pornind de la singurele replici care imi veneau atunci in minte: "Buna!" si "Imi placi, nu crezi?"

In schimb mi-am lasat simtul ridicolului sa preia controlul,

M-am intors cu spatele pentru a doua oara in acea dimineata, am calcat apasat pe tocuri si te-am lasat in urma sa iti vezi de cele 5 minute furate de somn, de viata amanata, de nepasare.

Testul Cranberries

2010-08-18T07:17:00.001-07:00

Ma stiam sanatoasa in limitele posibilului, inca tanara si dependenta de muzica, asa ca nu am ezitat sa fac testul Cranberries pe 20 iulie 2010, intr-o zona activa a Bucurestiului, pentru a ma relaxa si a ma redescoperi.

Imi luam cu mine cei mai buni preieteni din copilarie pana in prezent, iubirile mai mult sau mai putin intelese, mai mult sau mai putin impartasite, imi impachetam tabieturile, latura irezistibila si latura nesuferita din mine si nu doream decat sa imi amintesc si sa traiesc muzica.

Nu vroiam in nici un caz sa fie o experienta marcata de ipocrizie si de falsa intelegere si ma asteptam la orice, dar in primul rand ma asteptam sa imi placa pana la sange si sa fie o analiza emotionala constiincioasa si amanuntita.

Si asa a si fost.
Trupa simbol a anilor '90, The Cranberries mi-a vorbit despre adolescenta si despre cum am crescut.

Testul a prelevat amintiri si fasii de prezent si a presupus pentru inceput o intepatura atat de placuta si de profunda cu acordurile piesei Analyze incat o incontrolabila stare de euforie m-a cuprins pana la finalul marcat de Dreams.

Era a doua sedere prelungita pe canapeaua unui Freud reinventat pe acorduri de muzica rock, dupa cea de la concertul lui Lenny Kravitz.
Pe scena, o Dolores imbinand in acelasi timp in vocea si atitudinea sa feminitate, fragilitate, spirit rebel, agresivitate pe ritmuri rock, forta si visare, s-a transformat in confidentul fiecaruia dintre cei 10.000 de spectatori, avand prezenta de spirit si delicatetea de a-l face pe fiecare in parte sa se detaseze pentru a se simti unic si in acelasi timp sa se solidarizeze cu ceilalti pentru a simti puterea lui impreuna.

Analiza o data inceputa Instinctul animal din fiecare a fost lasat liber, instinct care mie una mi-a tulburat dorinte si frici de mult uitate sau abia nascute si m-a facut sa incerc diversele nuante ale rosului emotional fara sa mi se para ca vreouna nu ma prinde.

Rand pe rand am simtit gust de lacrimi sau de bucurie, de simplitate si libertate pe acordurile unor piese ca How, Dreaming My Dreams, Linger, Wanted, Just My Imagination, When You’re Gone, Switch of the Moment, Desperate Andy, Time Is Ticking Out, Can’t Be With You , Ode To My Family, Free to Decide, Salvation, Ridiculous Thoughts, Zombie, Put Me Down, Still Can’t , Promises, Dreams, iar pana sa imi dau seama ce mi se intampla totul s-a terminat si am plecat spre prezentul meu de acasa convinsa ca sunt oameni, locuri, momente, carti si muzici pe care daca le ratezi nu reusesti sa te recompui, sa iti spui cu tarie: "da, asta imi sunt!", cu riscul de a-ti face cea mai banala confesiune din lume.

Povestea soldatului cu fata de perla

2010-08-17T05:36:00.000-07:00

Cand i s-a decis soarta, intr-o fabrica de bijuterii de mana a doua, soldatul cu fata de perla stia ca viata sa va fi un paradox, o lectie de ipocrizie:
Mediul din care provenea il condamna la mediocritate, iar acea perla prin sobrietatea careia privea lumea il indemna la snobism.
Asa ca nu a reusit niciodata sa stapaneasca versatilitatea, veselia inchipuita si lipsa de idei preconcepute pe care aproape ca le invidia la miile de bratari si cercei din plastic produse in aceeasi fabrica in care i se decisese si lui destinul de brosa.
Si-a impus, totusi, sa duca o viata normala si sa stea cat mai putin intr-o cutie de bijuterii.
Pentru asta stia clar ca ii trebuie o cauza foarte bine definita si o generaleasa cu gusturi amestecate care sa-i coordoneze pozitionarea in razboiul accesorizarii, o ea cocheta, dar nonconformista in acelasi timp, care sa ii afiseze cu nonsalanta in lume paradoxul.
Si se pare ca soarta sa de accesoriu de mana a doua cu nasul pe sus i-a indeplinit aceasta unica dorinta.
Intr-o zi in care zacea in magazinul de bijuterii in care fusese expus de ceva vreme si se gandea deja la cum avea sa arate ruginit, soldatul cu infatisare de brosa a fost surprins cu privirea de o domnisoara cu fata senina si ochi buclucasi care i-a placut din prima.
Avea o irezistibilitate in felul in care isi construise stilul incat soldatul cu fata de perla s-a simtit norocos pentru prima si ultima data in viata sa, chiar daca perla care ii stapanea fata a facut sprancenele sa se ridice in semn de scepticism.
A fost o chimie imediata intre ei si doar casa de marcat ii mai despartea de un destin comun.
In cateva secunde fata a probat brosa pe rochia ei rosie cu accente retro, a mers la casa, a platit si a iesit pe usa magazinului convinsa ca a facut cea mai buna alegere.
Nici prin gand nu i-a trecut ca perla ar putea sa ii ingreuneze eforturile pe care le depunea zilnic in campania de accesorizare (si avea ganduri mari cu brosa-soldat-cu-fata-de-perla).
Asa ca inca din prima zi i-a gasit rostul pe cate o bluza, o rochie, o camasa sau chiar un sacou, imprietenind-o cu cercei si bratari de diverse calitati, stiluri si din cele mai diverse materiale.
La inceput soldatul brosa i-a fost fidel si reusea sa se faca placut de celelalte accesorii astfel incat sa creeze o armonie a tinutei.
Dar pe masura ce timpul trecea snobismul innabusit din fata de perla rabufnea si soldatul-brosa se intorcea in cutia de bijuterii incapabil sa accepte texturi, combinatii cromatice si conversatii pe teme banale cu bijuterii mai putin pretentioase.
S-a intamplat o data, s-a intamplat de doua ori, s-a intamplat de nenumarate ori pana cand fata cocheta si-a iesit din fire si pur si simplu nu i-a mai dat sarcini in campania de accesorizare.
Asa a ajuns soldatul cu fata de perla si destin de brosa sa sufere pe rand de tristete, melancolie, depresie, anxietate, paranoia si sa imbatraneasca fara sa mai stie sa se incheie, ceea ce in lumea broselor e semn vizibil de Alzheimer.
Celelalte bijuterii care imparteau cutia cu el l-au compatimit la inceput pentru ca le fusese simpatic,
Dar la scurt timp au inceput sa il evite retragandu-se in colturi sau facandu-se mai des purtate,
Iar soldatul-brosa-cu-fata-de-perla a inceput incet, incet sa rugineasca pe margini de singuratate.
Visele sale de maretie, aerele sale de inalta societate si originile modeste neacceptate niciodata cu adevarat l-au condamnat la uitare.

Singuratatea unghiilor rosii

2010-06-16T04:59:00.000-07:00

E liniste in camera in care doua maini cu unghiile rosii, ce denota o feminitate incontestabila, inca, tin o carte.
Nu asa isi imaginau destinul lor scurt de cateva zile, unghiile rosii.

Ele se stiau reprezentantele sexualitatii dezlantuite dincolo de aparente,
Visau la alte doua maini, ferme, reale care sa le cuprinda ca si cum ar fi fost de o fragilitate aproape patologica

Si acum sfarseau in culisele unei zile de vara, intr-o camera in care soarele era filtrat de perdele semitransparente de un albastru senin dar ireal, sustinand cu puterea lor eroi de fictiune si povestile acestora.
Li se spusese, cat timp isi visau aventura vietii lor scurte pe curbele unor unghii, ca singuratatea ar putea sa fie una dintre variante,

Dar niciodata pana in acest moment, in care culoarea li se ducea usor dar sigur, nu constientizasera cat de trist este sa fii complicele unei singuratati care nici macar nu este a ta, dar devine a ta prin simplul fapt ca e molipsitoare.

Timpul parea sa-si fi pierdut din fluiditate,

Romantismul se trata de amnezie pe frunzele unui trandafir care-si usca petalele la soare,

Rochiile din sifonier erau prea botite de indiferenta pentru a avea chef sa se asorteze cu lacul rosu de unghii,
Iar insasi stapana unghiilor nu mai credea in zambetul pe care si-l afisa in oglinda pentru a-si demonstra ca inca mai cunoaste regulile mecanicii propriului corp.

Toata atmosfera avea un gust de tristete deghizata in incercare,

De maine anticipat gresit,

De efort supralicitat.

Nicicand nu fusese mai usor, in acea camera, pentru doua maini cu unghii rosii sa devina dependente de acetona

Si pentru particulele de praf ale singuratatii sa se aseze ca si cum totul li s-ar fi cuvenit.

Prieteni si carti

2010-05-10T13:09:00.000-07:00

Cat timp mi se odihnesc personajele fictive, care isi pot gasi doza de real in oricare dintre cei pe care ii cunosc sau dintre cei care trec pe langa mine fara sa ajung sa ii cunosc vreodata, mi-a venit asa un chef starnit de admiratie sa fac doua link-uri catre doua personaje cat se poate de reale: una dintre cele mai bune prietene ale mele si sotul ei.(Punct cu respect si cu mult drag)

Nimeni si toanele lui

2010-05-10T12:47:00.000-07:00

Ea se simtea cineva.

Intotdeauna mergea de parca adulatorii se ascundeau in fiecare dintre cei pe langa care trecea.

Avea un mers hotarat si usor languros iar miscarile ii erau imbibate de aroganta.

Cu alte cuvinte era victima perfecta pentru nimeni.

Baiat nebun si dependent de libertate, nimeni nu tinea la principii si dulcegariile ii miroseau a obezitate de la o posta.

Se tinea departe de domnitele suave pe care si o privire crucisa le facea sa lesine de emotie si avea pentru ele un soi de compasiune pe care si-o exterioriza foarte rar, dar mai ales cand se plictisea foarte tare. In schimb, aroganta si narcisismul din ceilalti il atatau pana la epuizare.

Asa ca a pus imediat ochii pe aceasta noua cineva.

Prin intregul sau cu dimensiuni de fotomodel si inchis in bula de importanta ii excita nevoia de actiune pentru ca ii simtea pe sub piele, ca un neg-fat-in-placenta, teama de autodistrugere, de explozie nucleara a atomilor de autosuficienta.

Planuia sa o faca sa isi iasa din minti.

Dar i se parea lipsit de haz sa fie diabolic de unul singur, asa ca avea nevoie de aliatii lui pentru astfel de situatii: nimic, nicaieri, niciodata.

O data planul inchegat, si-a pus cele mai bune haine si i-a facut o vizita importantei domnisoare.

Aceasta, cu o ceasca de cafea in fata, isi analiza perspectivele pe ziua respectiva.

Si bineinteles ca toate incepeau cu un Eu mare ca un cucui in funte:

Trebuia neaparat sa faca si sa i se intample ceva, sa mearga undeva si sa fie ca intotdeauna in centrul atentiei. Drept urmare a fost cat se poate de simplu pentru nimeni sa se joace cu ego-ul sau imbibat de certitudini.

Si-a pus cele mai bune haine si i-a taiat acesteia calea chiar in momentul in care iesea din casa.

A luat-o de brat, fara ca ea sa observe, ca doar era nimeni, si a inceput sa fluiere.

Stia cel mai bine cum functioneaza principiul "ai grija cu cine te insotesti, ca vei ajunge sa ii semeni".

Efectele au fost imediate:

Trecatorii nu se sinchiseau sa ii arunce arogantei nici macar o privire furisa,

Nu avea nici cea mai vaga idee ce ar fi putut face in acea zi si, ceea ce o ingrijora cel mai mult, incepea sa-si puna intrebari legate de propria importanta.

Usor ametita de aceasta slabiciune a propriul eu, autosuficienta domnisoara se vazu redusa la banalitate, niciodata incepea sa i se para din ce in ce mai posibil pentru ea, iar nimeni din ce in ce mai vizibil si mai atragator.

Debusolata, a intrat in vorba cu nimeni, singurul caruia in acel moment reusea sa ii capteze atentia.

Replicile ii erau din ce in ce mai incoerente, pleoapele din ce in ce mai grele, viitorul din ce in ce mai lipsit de perspective, limitele propriei identitati din ce in ce mai vizibile.

Se intelege ca se indragostise de nimeni pentru ca nu putea trai fara a starni interesul cuiva, iar nimeni se pricepea destul de bine la a mima interesul pentru ea.

Dupa nici cateva ore de plimbat brat la brat cu nimeni era epuizata, confuza si aproape ireala.

Impleticindu-se, cu mintea grea de atatea intrebari fara raspuns a cazut intr-un somn adanc al iubirii de sine. S-a trezit mirosind a umilinta, a singuratate si a lectie invatata.

Nimeni era multumit, chiar daca pana la urma nu o facuse sa isi piarda mintile.

Pe el nu avusese cine sa il ajute cand ar fi fost pregatit sa se schimbe, sa primeasca aceasta lectie.

Dialog cu mine insami

2010-05-10T09:59:00.000-07:00

-De ce nu scrii mai des despre tine, despre ce ti se intampla, despre cine esti, despre ce simti?

-Dar scriu despre mine, totul vine din mine, totul e simtit, cu un picior pe o strada si unul in aer, cu urechea pe o carte, cu o cafea in fata, cu o lene lunga cat o zi de luni, cu o plictiseala amara ca un nes nefrecat cu zahar, cu o singuratate ca o ploaie lunga de noiembrie sau cu o veselie inexplicabila, aproape puerila.

-Da, dar ceilalti pot crede ca inventezi personaje, stari pentru a-ti crea un pseudounivers pentru ca in cel real nimic semnificativ nu ti se intampla.

-Ceilalti sunt o notiune, ei nu mi se intampla. Cei care mi se intampla sunt aceia, nu ceilalti si ei stiu ca tot ceea ce scriu face parte din mine. Scriu pentru aceia.

-Bine.

-Pot sa pun punct acum?

-Da.

O viata anosta ducand, in drumul spre casa fluier

2010-03-31T05:43:00.000-07:00

S-a nascut un copil tacut, insingurat si extrem de meticulos.
Daca avea chef sa isi suga degetul, o facea ca un sculptor lipsit de talent dar incapatanat, pana degetul isi schimba forma intr-un mod iremediabil dizgratios,
Daca vroia sa taca, tacea pana linistea din jurul sau devenea ea insasi stinghera,
Iar daca nu avea chef sa isi vada parintii care il sufocau cu mediocritatea si grija lor egoista se inchidea in camera pana acestia ii promiteau solemn ca vor uita de existenta sa cat ai pocni din degete.
Ii placea sa creada ca este un virtuoz al rutinei si un practicant asiduu al ritualului lasa-ma-sa-te-las.
Asa a trecut prin copilarie si adolescenta,
Fara prieteni si cu parinti atat de frustrati de rolul marginal pe care il jucau in existenta propriului copil, incat erau mult mai ocupati cu terapiile de grup aplicate in astfel de situatii, decat cu educatia sa.
Intr-o zi, totusi, ingratul si insinguratul copil a simtit ce e aceea ingrijorare si si-a dat seama ca a ajuns la maturitate.
Inchisul in camera nu mai functiona,
Parintii nu il mai intretineau fara sa ceara pic de afectiune in schimb,
Iar tacerea se spargea, din ce in ce mai des, din loc in loc, in gauri prin care patrundeau toate zgomotele lumii exterioare.
Atunci meticulozitatea sa cronica a luat o alta forma.
A inceput sa ignore realitatea evidenta si imediata, sa isi robotizeze fiecare gest pentru a da dovada de o totala lipsa de imaginatie, sa fluiere in cele mai neasteptate si mai grele momente pentru el
Si a devenit suspect de sociabil.
Stia, insa, ca este un mediocru, asa ca a inceput sa ii copie pe mediocri, evidentiindu-se, in acelasi timp de acestia, prin placerea aproape masochista de a fluiera.
A terminat o scoala fara a straluci,
Si-a conturat cel mai banal si mai neatragator stil vestimentar,
S-a imprietenit cu cei mai meschini si mai dependenti de barfa oameni, pentru ca mintile stralucite ii inhibau placerea si indemanarea de a fluiera
Si s-a casatorit cu cea mai plictisitoare si mai neatragatoare dintre femei.
In tot acest timp, abilitatea de a fluiera i s-a dezvoltat intr-atat, incat reusise sa scrie o serie de partituri, fiecare potrivita pentru o situatie anume, partituri asezate, cu aceeasi meticulozitate cu care in copilarie isi sugea degetul, in sertare incuiate cu cheia.
Avea o partitura pentru zilele in care era trist,
Pentru aniversarea zilei sale de nastere,
Pentru aniversarea zilei de nastere a celei mai neatragatoare sotii din lume, a lui,
Pentru aniversarea casatoriei lor,
Pentru mersul pe jos spre casa dupa o zi de munca,
Pentru moartea mamei si pentru momentele in care si-o amintea asa cum nu o iubise niciodata indeajuns,
Pentru tatal batran si cu o memorie din ce in ce mai scurta,
Pentru pisica bulimica al carui alb pur il invidia sincer,
Pentru zilele in care ii venea sa le rada in fata oamenilor care nu il cunoscusera niciodata cu adevarat doar pentru ca el nu isi dorise asta,
Pentru orice i se intampla in viata lui banala avea cate ceva de fluierat.
Cine il intalnea pe strada fluierand, de parca se afla in mijlocul unui concert al carui singur compozitor, interpret si spectator era, ii zambea cu o oarecare compasiune si trecea mai departe savurandu-si asa-zisa normalitate.
Nimeni, in afara de el, nu intelegea vointa constienta si intelepciunea care ii activau dorinta de a fluiera si asta ii aducea o satisfactie greu de explicat.
Era victoria lui asupra mediocritatii si ii era de ajuns.

Complicitatea cu superficialitatea

2010-03-06T07:07:00.001-08:00

Cand mustesti de intrebari fara raspuns,

De nevoia de a rasuci firul deja despicat in patru pentru a complica lucrurile,

De somn agitat si sforaitor cu vise despre strazi labirintice, sifoniere care inghit tot ce prind si lasa un gol de neinlocuit, despre dentisti care lucreaza fara anestezie

Si de ecoul mult prea multor ganduri nerostite, superficialitatea pare a fi salvarea.

Dar nu orice tip de superficialitate se potriveste orcui, iar reteta superficialitatii salvatoare nu are ingrediente prestabilite.

Moda (fashion-ul pentru cosmopoliti) este una dintre formele de superficialitate care pot anestezia un eu agitat si incalcit.

Culorile, combinatiile, tipurile de material si stilurile in care se pot incadra niste haine, altfel banale prin definitie, pot aduce mai multa savoare cafelei de dimineata, mai multa vivacitate conversatiilor menite sa dea un sut in fund timpului lenes si un aer chic stimei de sine.

O brosa pe un sacou salvat de la decolorare de un balsam pentru rufe luat la reducere, dar foarte bine cotat printre cei care sunt prea comozi pentru a schimba canalul cand intra publicitate, ii poate da dreptul la un loc privilegiat pe umerasele din sifonier si poate starni zambete de simpatie printre trecatori intr-o zi condamnata la anostitate,

O pereche de cizme lipsita de fite, care face loc pe sub pielea sa orcarui tip de pantaloni, poate deveni irezistibila pana imbatraneste, adica pana tocurile se tocesc intr-atat, incat uita si de ce au fost create (un fel de Alzheimer al cizmelor) si imprima mersului un firesc si o placere a unicitatii care il scapa de orice complexe,

O rochie a carei cea mai buna prietena este o pereche de ciorapi colorati iti poate starni la taclale, in acelasi timp, feminitatea si extravaganta jucausa pe care nu ai lasat-o niciodata sa se piarda,

O geanta care nu se poate hotari daca este o vintage sau o postmodernista melancolica poate masca cu succes dezordinea interioara din intestinele ei de accesoriu si, implicit din viata ta,

Iar un trench clasic prin croiala si culoare poate ascunde cu dibacie si dezvalui la momentul potrivit, ca un Sherlock Holmes al hainelor bine gandite, o tinuta ratata pentru ca a cazut prada dependentei de prea mult si de kitch si, deci, o zi proasta.

O astfel de superficialitate nu trebuie tratata de catre medici scoliti la cele mai bune scoli de medicina. Trebuie doar acceptata, inteleasa si lasata sa isi implineasca destinul, pentru ca nu dauneaza grav sanatatii, Dimpotriva.

Asemanarea

2010-02-22T06:03:00.000-08:00

La felul si diferitul sunt limitele intre care oscilam atunci cand construim relatii, indiferent de natura acestora,

Iar a-avea-in-comun, verbul care ne pune in actiune cand suntem suficient de sinceri si de atrasi incat sa dorim apropierea.

In viata reala simt asta cu fiecare gura de aer pe care o inhalez, dar demult nu am mai regasit in scris lipsa de banalitate a descrierii acestui dat.

Zilele astea, insa, deschizand o carte pentru a ma hotari daca sa o citesc sau nu mi-au atras atentia cateva randuri: "Am vazut alaturi o cioara si o barza, m-am mirat indelung si am cercetat cazul lor ca sa descopar cheia a ceea ce aveau in comun. Cand m-am apropiat de ele uimit si tulburat am vazut intr-adevar ca amandoua schiopatau."(The Cause Of A Bird's Flying and Feeding With A Bird That It's Not Of Its Own Kind. Rumi, Mathnawi, Cartea a doua)

Cum nu iti imaginezi ca o sa fii

2010-02-16T04:00:00.000-08:00

Fiecare are visele sale proiectate in viitor.

E atat de simplu sa iti imaginezi un tu diferit de cel din prezent incat cu totii o facem.

Ceea ce nu se poate controla, insa, este gradul de deteriorare a acestor vise in timp, calitatea si bagajul de impliniri si dezastre personale pe care le iei cu tine in viitor.

Cand esti atat de mic incat urcatul in copac pare a fi cel mai curajos act de care ai putea fi in stare, pantofii mamei sau ai tatei, dupa caz, felul meticulos in care ei isi pun la punct ritualul dusului la servici iti starnesc invidii de nepotolit.

Te si vezi in locul lor si crezi ca nimic nu te-ar face mai fericit decat sa ai o viata de adult.

Cresti, incet, incet, perfectionandu-te in arta jucatului de-a-cei-mari si fiecare lucru care ti se intampla pare a avea un rost pe care nu intotdeauna il intelegi, dar il accepti ca fiindu-ti dat,

Iar fiecare zi de nastere te pregateste parca pentru implinirea acelor vise despre viitor.

Plangi, razi, te indragostesti, suferi, te alinti, iti sfidezi varsta, iti pui intrebari cu o semiseriozitate pe care ti-o tolerezi pentru ca nu vrei sa iti fii propriul guru si daca esti norocos te declari multumit de ceea ce devii pe parcurs.

Se intampla, totusi, si nu de putine ori ca, la un moment dat, sa nu iti mai recunosti prezentul care ar fi trebuit sa fie pamantul fertil pentru visele despre viitor din trecut.

Si atunci iti dai seama ca visele te ajuta doar sa cresti si sa atingi o maturitate incomoda dar necesara pentru a intelege ce ti intampla si cine esti tu de fapt.

30 plus/minus ceva maruntisuri

2010-01-15T12:46:00.000-08:00

Nu te pregateste nimeni pentru transformarea ta in femeie.

Intr-o zi pur si simplu o simti pulsandu-ti prin vene si nimic nu mai este la fel.

Foarte atenta cu tine cand vine, femeia ti se aseaza sub talpi ca o prima zapada,

Te face sa razi inconstient si fericit,

Te imbujoreaza de nerabdare si te incarca cu seriozitate, simt autocritic si linistea acceptarii de sine,

Te rasfata cu creme, iti zambeste complice cand te uiti in sifonier si are rabdare.

Stie ca fata inca e acolo,

Acea tu care a trecut prin anii '20 dornica sa experimenteze si care nu si-a refuzat nimic.

Nu ridica din spranceana nici cand recapituleaza escapadele sentimentale care s-au copt dupa amestecul unor ingrediente ca teama de singuratate, idealism, altruism si refuz de a estima exact puterea defectelor, Tradarea oamenilor carora li s-a supraestimat capacitatea de a intelege si de a aprecia,

Nici cand face un rezumat al tendintelor vestimentare si al obiceiurilor culinare.

Stie ca hainele care amintesc de duiosia, nebunia si nestatornicia adolestentei si gustarile cu iz de stimulare a starii de bine sunt ca o ultima campanie a unei lupte deja pierdute dupa 25,

Ca anii '30 sunt perioada ei de fertilitate Si ca, mai devreme sau mai tarziu, victoriile pasagere ale maturitatii vor fi recunoscute prin pactul care se va incheia intre "nu inca" si "este timpul".

Femeia nu este acea tarfa a vietii cotidiene, nici acea fiinta aproape supranaturala care continua sa se multiplice pentru a nu fi uitata,

Ci doar o varianta imbunatatita a unui roz purtat in primele luni de viata, a sutienelor menite a ascunde modificarile produse intr-un corp prea obisnuit cu realitatea a ceea ce este si a razvratirii unui spirit in cautare de sine.

Femeia este blandete, intelegere, cochetarie, sclipire de viata noua, hotarare, sexualitate si lascivitate atent si ingenios dramuite si copilarie conservata intr-un sambure care isi poate alege singur fructul.

D'ale Craciunului

2009-12-24T14:35:00.000-08:00

Anul acesta a fost un an ciudat pentru mine, un an al extremelor.
Un amestec de maturitate si de infantilism reprimat atunci cand ar fi trebuit sa se manifeste si reactualizat la o varsta la care nu numai ca pare penibil, dar la care se lasa si cu pierderi neestimate,
De liniste si nestare,
De impreuna si fara,
De superficialitate si profunzime innecacioasa,
De feminitate imbracata in rochii si intretinuta cu creme bio si masti de fata exfoliante si de adolescentism amagit cu accesorii.
Un an in care am pus accent pe prietenii, un an in care am castigat prieteni, frumosi, nebuni si acolo, am lasat vechile prietenii sa isi dezvaluie savoarea ca un vin bine pastrat in crama unui fin degustator si in care am pierdut prieteni sau am constientizat ineficacitatea unor tehnici de resuscitare a prieteniei precoce,
Un an in care m-am cunoscut mai bine si am reconstituit puzzle-ul unor paradoxuri care ma definesc.
Si nici nu am apucat sa implinesc 30 de ani pe 17 februarie ca a si venit Craciunul.
Un Craciun ca un gol in stomac.
Oare sa ma uit in frigider sau sa trag aer in piept?

Smells like december

2009-12-23T11:41:00.000-08:00

Strazile, oamenii au o aroma aparte in decembrie.

Miros a relaxare, a zarva, a nerabdare.

Si-au incuiat timpul in ceasurile lor mecanice sau cu baterie, de firma sau de bazar, au incremenit intr-o a opta zi a saptamanii pe care au numit-o cu emotie "Azi e Craciun",

Cresc ca o coca bine framantata si asteapta cu nerabdare sa se rumeneasca de bucurie in Ajunul Craciunului, in cuptorul cu sentimente ca duiosie, placerea de a darui, placerea de a primi, iubirea privita la microscop. Nici macar nu trebuie sa existe un Mos Craciun.

Craciunul e in fiecare ca un organ pe care nu il simti, nici nu il vezi la radiografii, dar care te ajuta sa respiri sanatate si pofta de viata.

Craciunul e tu, eu, noi, ei.

Craciun Fericit!

Istorioara

2009-12-12T06:39:00.000-08:00

Intr-o seara

Ea venea de-afara

Cu o mare povara.

Si cum linistea din camera

Era agera,

Simtea ca trebuie

Sa se ghemuie.

S-a ghemuit asadar,

Fara a avea un anume har

Si a asteptat

Pana spiritul,

Lenesul,

S-a desteptat

Si a actionat.

In primul si in primul rand

I-a slobozit cate un gand.

Dar cum gandurile se certau

Si prea mult nu se suportau,

Ea a hotarat subit

Sa isi caute un ursit Indiferent cat ar fi obosit

Si cat de mult gandurile ar fi urzit.

A umblat prin lume

Pana si-a facut un nume

Si apoi a asteptat

Sa vada ce i-a fost dat.

Dar cum nu era asa usor cu datul sa te iei

Cum era sa numari pan'la un-doi-trei,

Ea a facut o depresie

Si a ajuns la o concesie.

A stat zile-n sir in fund

Fara a avea nici un gand

Doar o mare nebunie

Aceea de a se inchide intr-o cutie

Si de a iesi doar atunci

Cand visele i-ar mai fi crescut cu cativa inchi.

Din cand in cand

2009-12-12T06:08:00.000-08:00

Din cand in cand imi fac o exfoliere afectiva.

Procedura e simpla:

Ma intind, fixez albul din tavan, imi amintesc, dupa care indepartez amintirile moarte pentru revigorarea celulelor sentimentale si clatesc cu apa rece.

Imi amintesc, ca dintr-o viata anterioara, toti oamenii de care mi-a fost drag si pe care i-am pierdut, prosteste sau nu,

Din vina mea, a lor sau a circumstantelor.

Important este ca imi asum si prosteste si ca la carte.

Pierderea e orcum pierdere.

Conteaza doar cum ti-o justifici pentru tine.

Constat, totusi, ca slabiciunea isi baga coada de fiecare data,

Slabiciunea controlata sau manipulata,

A ta sau a celuilalt,

Si te trezesti cu mai putini aliati,

Cu mai putine fete care iti incurajeza firescul

Si cu din ce in ce mai multe fete a caror expresie te dezaproba.

Ai vrea sa le spui ca scurtcircuitele se intampla, ca diferentele dintre ceea ce esti si ceea ce exprimi trebuie sa ia in considerare o marja de eroare a eului stresat, tracasat, somnoros sau morocanos.

Dar nu reusesti decat sa fii din ce in ce mai antipatic, inchis si spre final invizibil,

Iar singurul act de incurajare la care te poti supune este rabdarea.

Cica stateam cu Freud pe canapea

2009-11-26T05:25:00.000-08:00

Cand ne trezim dimineata, e stiut, plecam dinspre noi inspre oricine altcineva in afara de noi:

Inspre cel langa care dormim pentru a ne asigura ca un zambet afectuos ne incurajeaza sa avem o dimineata buna(asta in cazul in care nu suntem pedepsiti pe o perioada, determinata sau nu, sa dormim singuri),

Inspre colegii de birou care ne sunt mai mult sau mai putin simpatici,

Inspre prietenii de al caror rol pozitiv in viata noastra suntem convinsi(pana la proba contrarie, fireste),

Inspre vanzatoarele care intotdeauna sunt amabile cand facem shopping cu banii in buzunar si parca usor antipatice spre tafnoase cand facem doar o prospectare a pietei,

Inspre mama care ne da sfaturi chiar si la 50 de ani de parca abia am invata sa mergem in 4 labe,

Inspre tata care ne invata sa nu renuntam la munca ca forma de demnitate in viata.

Plecarile acestea au si un retur,

Dar daca turbulentele provocate de culoarea pe care ai ales sa ti-o asortezi cu starea de spirit, de cuvintele potrivite sau alandala pe care le extragi din amalgamul de idei, de felul in care mergi, privesti, taci, gesticulezi, iubesti, urasti, nu simti sunt suficient de puternice pentru a crea legaturi cu trecutul sau cu un prezent alternativ, intoarcerea inspre tine se face pe o canapea menita sa ajute la descatusarea-ti de evenimente, lucruri si oameni care te-au facut sa iti fie dor de tine singur.

In astfel de momente eu imi amintesc senzatii:

Gustul fricii(bila sfaramata in mii de bucati asortata cu o lipsa acuta de pofta de mancare si condimentata cu panica si cu o nestatornicie aproape patologica a gesturilor), frica pe care am simtit-o prima data cand aveam nu mai mult de 5 ani si m-am ratacit de mama(ma refer la cea constientizata) si pe care o resimt de fiecare data cand nu ma mai indrept dinspre mine inspre un cineva in care am investit afectiune,

Gustul dezamagirii(un soi de julitura sangeranda si la coate si la genunchi dupa ce ai cazut de la mare inaltime dintr-un copac in care vroiai sa iti fixezi un scranciob pentru a te putea juca cu vantul)

Fierbinteala rosului in obraji, rosu de furie, de tristete, de bucurie sau doar de jena,

Invazia de furnici care duc dorul in spate pe sub piele,

Dar mai ales ecoul unui dialog imaginar cu un domn serios, cu barba si monoclu, care a scris mult despre psihic si care e dispus in orice moment sa stea cu tine pe o canapea(prin intermediari, e drept) la o discutie despre gaura aceea din stomac, despre sarea in exces pe care o ai in organism si pe care o elimini prin lacrimi pentru ca altfel te-ai umfla si ai exploda ca un balon de sapun, despre furie, despre neimpartasirea sentimentelor, despre incapacitatea de a-ti lasa in libertate cuvinte care ar putea crea o legatura aproape indestructibila intre tine si cel care te asculta, despre monstrii cu mai multe capete din vise, despre tine in pielea goala.
Imi amintesc si ma tratez.

Dictatura din fiecare

2009-11-22T02:28:00.000-08:00

Varsta, forma de dictatura pe care nimeni nu o poate aboli de pe fata, chiar daca in spirit i se mai incearca detronarea, m-a luat anul asta de pe bancile unei adolescente tarzii si m-a aruncat in perioada anilor 30.

La inceput mi-a fost teama,

Teama de etichete,

Teama de prea mult eu,

Teama de varful tocurilor care si-ar fi putut schimba orcand directia si mi s-ar fi putut infinge in talpi marcandu-mi definitiv mersul ca intr-un film de groaza cu buget redus,

Teama de cremele antirid care au ceva cleios si premonitoriu in ele,

Teama de dorul necrutator de a avea un copil,

Teama de magicul cifrei 3, de posibilitatea de a ma da de 3 ori peste cap si de a ma transforma intr-un soarece de biblioteca sau intr-un sirag de perle uitat intr-o cutie de bijuterii de o doamna mult prea batrana ca sa ii mai pese de cochetaria din tinerete sau in orice altceva in afara de mine.

Dar am reusit sa dorm si inainte de ziua mea de nastere si dupa de parca nimic nu s-ar fi schimbat statistic si asta m-a linistit, chiar daca schimbari mult mai profunde se produc zilnic.

Incep sa cunosc gustul unei feminitati discrete si atomice,

Sa imi accept esecurile ca parte din mine cea care va spune povesti nepotilor,

Sa renunt la dramele in 2 sau mai multe acte si sa ma supun unei ratiuni cu porniri dictatoriale exact atunci cand este nevoie de constrangerea unei emotivitati lalai,

Sa practic ritualul cafelei ca pe un exercitiu de aromoterapie, de socializare si de placere a trezirii simturilor,
Sa dau o nota de sfintenie dorintelor mele si sa le respect capacitatea de a ma invata mai multe despre mine.
De aceea nu imi desconsider si nici nu imi ascund varsta ci o las sa imi vorbeasca despre mine pentru ca da, cred ca prietenia intre tine si varsta ta este cea mai importanta prietenie pe care o experimentezi.

Tacere, te provoc la o barfa!

2009-10-23T13:00:00.000-07:00

Noiembrie s-a instalat confortabil in buletinele meteorologice.
De acum se actioneaza dupa cum are el chef:
Plimbarile in aer liber sunt usor incomodate de ploile care isi odihnesc fundul mare in vazduh cu vreo cateva zile inainte de a-si curge continutul,
Vizibilitatea este sabotata de dimineti cetoase si fara chef de vorba,
Linistea vibreaza in aerul rece si pe fetele inghetate ale trecatorilor.
Intr-o astfel de luna tacerile sunt mult mai greu de tratat.
Unele tusesc si impun distanta,
Unele incurajeaza apropierile calde ale trupurilor supuse dorintei si saboteaza elanul spiritelor oratorice, Altele nasc rupturi definitive intre ei care se amageau cu soarele unei veri tarzii si incercau sa isi resusciteze sentimente de mult uitate.
Dar cele mai multe isi plimba nasul nestatornic de colo colo in cautare de barfa.
Nu e obligatoriu sa fie barfa de calitate, este suficient sa li se permita sa isi bage nasul.
Si cum oricine poate recunoaste in cerc larg sau in cerc restrans ca il apasa destul de multe taceri, taceri din trecut si taceri din prezent, nu are rost sa ascundem faptul ca de cele mai multe terapia uitarii nu se prinde de memoria afectiva.
Acestea sunt momente in care, chiar daca te jenezi, nu este recomandat sa nu scapi, ca un oftat de usurare, un "La naiba, tacere te provoc la o barfa"!

Cu toamna in cizme

2009-10-16T04:38:00.000-07:00

Cizmele sunt iubiri de o toamna-iarna. I

ubiri din piele, mai intoarsa pe toate partile ei de piele sau mai la locul sau,

Iubiri din imitatie de piele, care la randul lor sunt imitatii de iubiri, amagiri pe care asfaltul tafnos le destrama inainte de a se lafai in pielea lor de laudaro-amagiri (amagiri laudaroase, explicatie necesara pentru cei care ma acuza deja de ofensa adusa limbii)

Iubiri crosetate sau leopardizate, I

Iubiri pana la genunchi, sub genunchi sau deasupra genunchilor,

Iubiri in diverse nuante si modele, cu toc sau plate ca un patinoar.

Fara ele frigul ti-ar putea patrunde in oase si ai uita sa mergi,

Stropii de ploaie ti-ar decolora pentru totdeauna oja de la picioare si nu te-ai mai simti cocheta, ba chiar te-ai imbolnavi de melancolie.

Cizmele sunt iubiri care te fac sa te simti superficiala dar femeie cand le vanezi prin magazine.

Nici eu nu ma pot tine departe de ele.

Asa ca am pus ochii, intr-un octombrie bosumflat, incruntat si rece, pe o pereche de cizme din piele intoarsa dar marturisesc ca nu a fost dragoste la prima vedere.

Era cat pe ce sa-mi bag picioarele intr-o pereche de cizme de cauciuc cu sindromul "pesonalitate multipla" si sa imi asum statutul de gradinareasa intr-o ureche.

Dar m-am culcat pe-o ureche vreo 2 zile si a trecut.

Acum sunt indragostita pana peste urechi de cizmele mele din piele intoarsa

Si mi-e bine, bine cu oja rosie la degetele de la picioare.

Echilibrul fragil al verii

2009-08-27T10:59:00.001-07:00

Nu ploua inca si totusi serile miros a imbufnare si a fum.

Vara isi fumeaza ultimele momente cu lascivitate si cu nerv

Iar oamenii, marunti sau importanti, isi incetinesc ritmul in incercarea de a-i retine scrumul si de a se imbiba de mirosul de fum pana isi vor putea permite o noua vara.

Fie ca sunt pe o plaja, fie ca abia s-au intors in biroul insipid si isi admira in geamurile fumurii pielea in nuante de carbonizat deja ii simt lipsa.

Vara ei merg in salile de cinema ale imaginatiei si isi derulueaza filmul viselor, asa cum s-a legat pana in acel moment, ca un regizor exigent si revolutionar,

Vara isi odihnesc dezamagirile pe plaje monotone si rupte de timp si spatiu,

Vara isi prelungesc durata orgasmului,

Vara isi radiografiaza relatiile.

Totul incepe cu o cafea cu lapte care vara este servita la o ora ce ar trebui amendata.

Puritatea si nevoia de caimac a laptelui fiert se amesteca cu neastamparul, cu dependenta de aroma si de filtru a cafelei si te fac sa iti doresti dimineti cu soare jucaus si insomniac si sa te lasi prada propriei libertati. Vara este de o fragilitate si o frumusete pe care nu le intelegi pe deplin decat atunci cand te afli in sevraj, in camerele de reabilitare ale unei toamne melancolice care te impinge sa scoti la iveala ratiunea si sa iti uiti visele adormite intr-o camera de hotel de lux pe care de mult nu ti-o mai poti permite.

Un vis, mai multe pisici si o strada cu miros de literatura

2009-08-18T07:26:00.001-07:00

Aseara, dupa mult timp, am adormit langa un vis.

L-am gasit langa mine cand m-am asezat pe pat: tacut, misterios dar dispus sa se imprieteneasca.

Curioasa i-am facut loc in noaptea din camera mea, dar fara a-i tulbura intimitatea.

Nu l-am luat in brate, doar i-am spus noapte buna si i-am lasat libertatea de a-si alege personajele care sa ma bantuie in acel somn dormit impreuna.

A ales pisicile (as fi putut sa jur ca e felinofil, avea ceva lenes, pufos si lingusitor in miscari!).

Asa ca imediat ce am inchis ochii o gasca de pisici si-au facut loc din coada in orele mele de intuneric si si-au proiectat in coltul de lumina al subconstientului propriul film, dupa ce, fireste, isi impartisera foarte bine rolurile.

Cu nume de personaje literare aceste feline locuiau cu nonsalanta pe strazi botezate dupa diverse curente literare, isi scoteau din cand in cand la plimbare in lesa stapanii orbiti de somn si barfeau la un mic dejun cu soareci de biblioteca.

Printre ele mi-am zarit pisica pe care doar am dorit-o fara sa imi fac curaj sa o am.

Nu se putea hotari daca o cheama Anna sau Mara si in postmodernism se simtea cel mai bine.

Asa ca strada pe care locuia mirosea puternic a desfranare, a haotic si a finaluri in coada de peste.

Avea chiar un bibelou-pestisor cumparat de ultimul ei stapan, un personaj ciudat, ahtiat dupa kitch si femei urate.

Pastra acest bibelou pentru ca o amuza si pentru ca stia ca pe mine m-ar scoate din sarite.

Da, ma placea, dar in acelasi timp imi stia foarte bine punctele slabe si nu avea chef, inca, sa paraseasca strada postmodernism pentru a se lafai pe canapeaua din camera mea.

Ba chiar se lauda de fata cu celelalte pisici la micul dejun cu soareci de biblioteca pe care somnul meu l-a surprins ca ea mi-a trimis acel vis din care cu siguranta nu aveam sa inteleg nimic doar pentru a se amuza pe seama mea si pentru a ma mai tine putin la distanta.

Si nu numai atat.

Ahtiata dupa putere si importanta, Anna sau Mara, si-a bagat coada si in vacanta mea.

M-a surprins in timp ce stateam cu prietenii la cort pe malul Dunarii si a platit o colocatara de pe strada postmodernism, o pisica grasa, jucausa si lipicioasa sa imi spioneze gesturile si sa imi testeze nivelul la care a ajuns dragostea mea pentru pisici.

Si trebuie sa recunosc ca pisica grasa, jucausa si lipicioasa nu prea ma simpatiza, iar eu nu am luptat catusi de putin pentru afectiunea ei.

Asa ca atunci cand m-am trezit am stiut ca e prea devreme pentru mine sa las o pisica sa se lafaie pe canapeaua mea.

Culmea feminismului

2009-07-20T23:05:00.000-07:00

God bless mother nature, she's a single woman too!

Buchetul miresei

2009-07-18T03:43:00.001-07:00

Sunt niste flori care se usuca si atat, ar zice realistii.

Este o poveste despre "a fost o data cum va fi, ca de n-ar fi nu s-ar povesti", va vor asigura romanticii.

Daca il prind sigur voi avea noroc, se vor incuraja in secret optimistii.

De partea cui sa fiu?

Aventura muzicala

2009-07-18T03:39:00.001-07:00

A dansa asa deodata, aparent inexplicabil, singur in camera ta data peste cap de dezordinea unei zile care nu a cunoscut niciodata perfectiunea si disciplina este ca si cum ai face dragoste cu cineva pe care abia l-ai cunoscut dar de care ti-a placut atat de mult incat trebuia sa ii furi din parfumul pielii si al cuvintelor spuse cu stangacie si premeditat pentru a te cuceri.

Pur si simplu incetezi sa mai faci ce faceai pana in acel moment, te ridici, daca nu esti deja in picioare, te apropii si cedezi tentatiilor ritmului.

Geamul trebuie sa fie bine inchis, perdelele trase, usa cel mult intredeschisa pentru a patrunde farame din realitatea pe care o constientizai si tu pana in acel moment si muzica in doza maxima.

Tu, insa, nemilos.

Orice zbatere de altceva iti este indiferenta si orice stangacie ti se potriveste ca si cum ar fi creata de Coco Chanel-ul stangagiei special pentru tine.

Orice privire indiscreta ar face, insa, aceasta libertate a ta sa para atat de nepotrivita incat ridicolul ti-ar inrosi imediat obrajii si ai fi numai bun de turnat intr-o sticla de vin si pus la rece pentru ca dansul de unul singur in camera cand nu aveai nici cea mai mica intentie sa faci asa ceva este de o intimitate extrema.

Nu ai timp sa iti arunci o privire in oglinda, sa iti studiezi miscarile si in nici un caz nu ai voie sa iti refuzi dezmatul.

Uimitor de scurt, acest moment este numai al tau si se rupe din acea anormalitate care zace prizoniera in normele sociale ale unei zile obisnuite pentru a-i face in ciuda plictiselii care parea sa te domine,

Sfideaza dorul, amintirile, tristetea, indiferenta

Si iti intinde capcana uitarii.

Finalul ii este la fel de brusc.

Mainile, picioarele refuza sa mai inteleaga ritmul, creierul sa mai perceapa placere si te simti epuizat.

Te asezi pe pat, bei jumatate de litru de apa-platitudine cu lamaie si taci.

Goliciunea furnicii

2009-07-18T03:38:00.001-07:00

Furnica se plictisise de activitatea ei zilnica, aceea de a duce in spate un graunte-jumatate,

Asa ca si-a luat o zi libera ca sa se gandeasca cum ar putea sa-si schimbe viata.

Era o criza existentiala tipica chiar si pentru furnici.

Iat-o, acum, stand in fata oglinzii si incercand sa isi scoata la suprafata narcisismul, tinut prizonier de sobrietatea si decenta spiritului intreprinzator si surprinzandu-se cu gandul la greiere.

Nu ii placea mersul ala al ei agitat si aplecat,

Privirea obosita,

Pielea uscata

Si il invidia sincer pe greiere pentru pasii sai sprintari,

Petrecerile pe care le dadea saptamanal,

Viata boema.

Furata de visare furnica nici nu a observat cand i-a alunecat halatul de pe umeri.

Revenita cu picioarele pe pamant a constientizat ca avea picioare frumoase, gene lungi si un zambet irezistibil. Fara sa mai stea pe ganduri a aruncat un graunte in geamul greierului si s-a asezat pe canapea in asteptare. De mult nu s-a mai simtit atat de ea.

Si i-a placut.

Dialog intre doi necunoscuti care se iubesc

2009-07-18T03:37:00.002-07:00

-Accept!

-Accepti?

-Da, accept!

-Ce prost sunt. Fireste ca accepti. Imi doream nespus de mult sa accepti.

-Cand?

-Oricand!

-Esti atat de generoasa. Ti-ai amintit ca am putin timp la dispozitie pana plec.

-Unde pleci?

-Plec!

-Fireste ca pleci. Pleci acolo unde eu nu sunt, pentru ca nu ma cunosti si nu te cunosc.

-Imi citesti gandurile. Imi vine sa iti fac un compliment, ba chiar sa iti spun ca te iubesc.

-Mi-e frig!

-Si mie mi-e frig!

-Cred ca ne-a tras curentul in timp ce ne ascultam unul altuia gandurile prin usa intredeschisa.

-Stinge lumina!

-Noapte buna!

-Cine spuneai ca esti?

-Te iubesc!

-Si eu te iubesc!

Printul-broscoi din curtea manastirii

2009-07-18T03:37:00.001-07:00

Nu am cautat niciodata printi dar mi-au placut intotdeauna povestile.

Fara o poveste casa ar fi o simpla casa, obiectele dovada a faptului ca suntem dependenti de a avea, iar relatiile nevoia disperata de a nu ramane singuri cu gandurile-ucigasi-in-serie.

Tocmai de aceea, m-am induiosat intotdeauna cand am vazut un broscoi cu ochii bulbucati, pistruiat si cu picioare de maratonist, fie el de balta, desenat, ciopartit dintr-o bucata de hartie in stilul origami sau furat dintr-un copac obez aflat la cura de slabit.

Broscoii sunt printi ascunsi, daca ar fi sa urmam firul orcarei povesti spuse mai ales fetelor in perioada in care rochitele atat de scurte incat lasa chiloteii la vedere nu sunt indecente, de catre bunicutele excesiv de preocupate de nevoia de poveste a viitoarelor gospodine.

Printi pentru care cluburile, cafenelele si toate locurile cu lume buna sunt stereotipuri ieftine,

Printi pentru care apa de balta este ca un soi de afrodisiac si locul in care isi scalda identitatea in pielea verzuie de broscoi si isi oracaie povestile pentru cine e dispus sa asculte.

Ii gasesti uneori in locurile in care te astepti mai putin pentru ca imprevizibilitatea este o alta calitate de-a lor.

Asa am dat eu peste o gasca de printi in balta din curtea unei manastiri.

Venisera acolo sa isi limpezeasca mintile de printi-broscoi si sa o puna de un sfat.

I-am privit minute bune si m-am incarcat de povesti cat pentru un an,

Dar nu i-am deranjat pentru ca sfatul era in plina desfasurare.

Ba cred ca vreo cativa jucau telefonul-fara-fir.

Mi-a placut de ei, insa chestia cu sarutatul mi se parea nepotrivita in acel moment.

Si ei mi-au apreciat discretia.

Am dormit linistit si am visat frumos.

Merita sa asculti povesti cu printi-broscoi, nu?

Macar de dragul povestii!

Dimineti pierdute

2009-07-18T03:36:00.000-07:00

Diminetile sunt ca iubirile neimplinite,

Daca ajungi sa le pierzi nu le uiti niciodata si le regreti absenta de fiecare data cand te trezesti si e deja zi.

Si numai somnul este de vina.

Somnul, acea relatie de lunga durata, te ademeneste cu linistea, cu visele care aproape niciodata nu se implinesc, cu lipsa de conventionalitate si de cochetarie, cu lenea.

Diminetile nu sunt generoase cu nehotaratii.

Ceea ce au ele de oferit se pierde in 2-3 ore de agitatie spumoasa.

Asa ca daca nu iti place sampania la micul dejun iti umpli stomacul cu ceaiurile si cafelele unei zile in care planul e pe primul loc.

Farmecul diminetilor sta tocmai in lipsa de plan.

Dimineata ai senzatia ca totul incepe, ca orice ti se intampla este minunat si irepetabil, ca nimic nu este exclus.

Cine se trezeste dimineata, daca reuseste sa iasa din capcana somnului, are privirea agera, vioaie si plina de viata dornica de a fi traita.

Cine se trezeste dupa ce dimineata mofturoasa ii intoarce spatele are, dimpotriva, o privire plictisita, lipsita de chef, in care musteste lenea si dorinta de a mai dormi, dorinta asemanatoare celei pe care o are un dependent de a-si alimenta dependenta.

Diminetile pierdute lasa in urma lor senzatia ca te-ai trezit in mijlocul unei actiuni dar iti scapa scopul,

O dara de parfum de rasarit de soare,

Un cascat prelung al orelor care au trecut fara sa le simti prezenta,

O promisiune de maine dimineata, un maine pe care s-ar putea sa il ratezi din nou

Si o frantura de tic-tac pe care vag ti-o amintesti pentru ca erai prea ocupat sa te intorci pe partea cealalta.

Scrisoare deschisa catre dor

2009-07-18T03:35:00.002-07:00

Dorule, tu, Furnica si paianjan veninos,

Neliniste si melancolie,

Gol in stomac si joc de-a v-ati ascunselea cu amintirile,

Ti-am gasit astazi urmele, am gustat din salciul tau dulce-acrisor si ti-am simtit parfumul inconfundabil,

Desi ai iesit val-vartej din atomii mei cu ceva timp in urma.

Pareai foarte suparat pe mine atunci.

Tu care esti atat de cochet, atat de vioi si de sprintar,

Un fin cunoscator al scuzelor, un atent si dibace chirurg al caracterelor,

Un rafinat degustator de desuetudini si dulcegarii,

Mi-ai reprosat ca te hranesc pana iti apar straturi de grasimi de dor,

Nocive si inestetice,

Ca iti provoc insomnii,

Ca te las sa zaci in mine pana plictiseala iti face cu ochiul,

Ca sunt prea generoasa in a te irosi ori de cate ori indiferenta pare a fi solutia.

De aceea urmele si parfumul tau impregnate in platitudinea si cenusiul cotidianului m-au pus pe ganduri.

Sa fii atat de generos incat sa ma fi iertat?

Oare de cine, de ce mi-e dor?

Astept raspuns!

Frica

2009-07-18T03:35:00.001-07:00

Frica?

Da, frica!

Ei bine, frica nu se naste un monstru, asa cum se crede.

Frica devine un monstru, incurajata de cel pe care il stapaneste.

Frica este in oricine iubeste,

In cel care traieste o mare iubire, in cel plin de viata in care a incoltit samburele bolii, in cel care nu se mai satura sa-si largeasca cercul de proprietati pentru ca iubeste sa aiba, in mama al carui copil a ajuns la maturitate si isi transforma dependenta in independenta, in cel ale carui obisnuinte si legi ale normalului sunt date peste cap de haotism si de legile intamplarii.

Frica este peste tot, dar cel mai mult ii place sa se cuibareasca in orgolii, simt al proprietatii, diverse forme de nebunie, gelozie, posesivitate.

Frica este un copil naiv si debusolat, un adolescent plin de excese si anxios, un adult paranoic, un batran senil.

Frica se hraneste numai cu probabilitati,

Pentru ca fricii ii este greata, face convulsii cand i se vara pe gat rationamente si realitati concrete.

Frica este o senzatie banala in stomac, al carui destin o transforma intr-un sentiment monstruos care se macina pe sine ca o carie si il urateste si pe cel in care se ascunde, lasandu-l cu un gol in zambet,

Fricii ii plac scufundarile cu respiratia oprita in interiorul celui pe care il ia in stapanire, tremurul necontrolat al membrelor, parcurile de distractie ale imaginatiei, plansul si rasul isteric, sa se dusmaneasca, ca un copil ingrat, cu iubirea, din care este constienta ca se naste.

Dar de cele mai multe ori sfarseste invinsa de aceasta dragoste,

Se usuca usor de propriu-i dor ca un fruct neudat pana ajunge la dimensiuni observabile cu lupa,

Se pierde in cele mai tainice locuri ale sufletului

Si, daca are noroc este adoptata de dragoste si transformata intr-un sentiment cu totul si cu totul inofensiv, sau o face pe-a aghiotantul intelepciunii.

Da, frica se naste din dragoste si moare invinsa de aceeasi dragoste.

Ei si?

2009-07-18T03:27:00.002-07:00

Ei si ce daca m-am trezit tarziu si ziua mea nu mai are dimineata, a ramas orfana de o mama?

Mai are o mama, noaptea si 2 tovarsi de joaca irezistibili, amiaza si dupa-amiaza.

Ei si ce daca paginile cartii pe care o citesc sunt minjite cu ciocolata neagra de degetele pacatoase si miros a ciocolata?

Citesc in continuare, rasfatandu-ma cu mix-ul de parfumuri si stari.

Ei si ce daca a fost Ziua Femeii pe 8 martie si nu i-ai facut nici un compliment?

Ce, in oricare alta zi nu ii poti spune cat de frumos este obiceiul sau de a fi frumoasa numai pentru tine?

Ei si ce daca nu esti?

Poati rau ti cat, dupa cum imi canta complice Alexandrina Hristov, pe care o ascult obsesiv de vreo 3 zile.

Ei si ce daca rad geometric, cu miscari ale buzelor masurate de compas, cand, de fapt, imi vine sa plang haotic?

Ma voi rasfata in curand cu demachiant, apa calda si somn.

Ei si ce daca incep sa te uit, desi nici macar nu te-am cunoscut?

Ce, nu vom gasi cateva minute sa ne scriem unul altuia, cu o caligrafie impecabila, o scurta, dar relevanta caracterizare?

Ei si ce daca miroase a mucegai de amintire in camerele proaspat aerisite?

E timpul sa imi fac curatenie si in amintiri, cu geamurile inchise, intre patru pereti.

Ei si ce daca vantul timid de primavara pune pe urmele tale, in plina intersectie, un ziar aparut acum doua saptamani?

Te intorci, il aduni pagina cu pagina si il arunci in primul cos, pentru ca l-ai citit deja acum doua saptamani si cel de azi se lafaie, plin de propria importanta, in geanta ta.

Ei si ce daca nu mai stiu ce sa scriu?

Textul asta nu se poate pur si simplu termina aici, desi nici el nu stie de ce s-a lasat inceput?

Plictis cu dichis

2009-07-18T03:27:00.001-07:00

Intr-o seara, bunaoara,

Nu ma dadea cheful afara.

Afara din casa mea

Dupa cum, probabil, ai inteles si dumneata.

Si cum stateam eu asa,

Fara chef, pe canapea,

M-a luat un dor nebun,

De cine nu vreau sa-ti spun.

Drept urmare,

Fara ezitare,

M-am asezat cu dichis

Picior peste picior ca intr-un numar de streaptease.

I-am zambit, cu talc,

Dorului si l-am pus in plic,

Sub un ibric,

Ca sa fiu sigura ca nu scapa cu un siretlic.

Cand plicul se lipi si parea a tine dorul in sine,

Ca sa-mi fie mie bine,

L-am trimis direct spre tine,

Tu, cel vinovat de dor

Ca o gluma de umor.

Imediat dupa aceea

M-am jucat putin cu Ideea.

Ideea, ca o doamna ce este

S-a induplecat sa imi spuna o poveste.

Si am ascultat, recunosc

Povestea unor ei dintr-un tinut domnesc

Care suna uite asa de pitoresc:

Ea era atat de frumoasa Incat statea numai in casa,

Pentru ca daca iesea

Numai rau le facea,

Lor,

Miilor,

Pretendentilor.

Avea multe calitati

Dar si multe entitati.

A se transforma putea

In orice preafrumusetea sa dorea.

Azi era o femeie usoara

Care te privea intr-o doara

Si facea dragoste cu un alt tu in fiecare seara.

Maine era o mironosita

Care te intrezarea,

In timp ce aprig se inrosea,

De dupa singura cosita,

Impletita cu multa iubire,

In propria sa manastire,

De catre un vajnic fecior

Al ei atoateaparator.

Povestea nu se incheie asa

Dar pentru ca Ideea chef nu mai avea

A incalecat pe o sa

Si mi-a spus povestea asa.

Iar eu tot zaceam in plictis

Dar era un plictis cu dichis.

Matematica personalizata: (17+02+2009)-(17+02+1979) la puterea (n minus sau plus 1)=30

2009-07-18T03:26:00.000-07:00

Hai langa mine, aproape, foarte aproape, sa iti soptesc in ureche cate ceva despre matematica personalizata.

Dar mai intai nu te sfii si recunoaste ca macar o data ai simtit ca ai un al saselea simt, un deget, un zambet, un sentiment in plus, un ochi la spate, un alter-ego.

Si eu am sa te linistesc spunandu-ti ca exista o stiinta, pe cat de exacta, pe atat de subiectiva care se ocupa cu astfel de fenomene:

Ma-te-ma-ti-ca per-so-na-li-za-ta.

Da, ai auzit bine ce ti-am soptit in urechea dreapta, sau in cea stanga, cum preferi.

Povestea mea spusa din perspectiva matematicii personalizate se scrie cam asa:

Pentru ca unul si cu una fac doi am aparut eu.

La fel ca tine, ca el, ca ea, ca voi, ca ei, ca noi.

La inceput nu stiam ce is alea matematicile afective si cele personalizate.

Imi curgea mult din gura, imi placea gustul degetului mare, fie ca era de la mana dreapta, fie ca era de la mana stanga, eram blonda naturala si dadeam mult din picioare dupa ora 7 seara.

Pe parcurs am inceput sa imi insusesc notiunile elementare de matematica personalizata si le-am exploatat la maxim combinandu-le in mod magic cu doua-trei cuvinte mai anapoda.

Asa se face ca intr-o perioada incerta din punct de vedere al varstei biologice aveam 11 degete la maini, unul fiind, fireste, degetul invizibil care imi arata intodeauna o directie labirintica prin camerele casei in care am copilarit, directie pe care daca o urmam sfarseam dand nas in nas cu un obiect de mobilier strain mie pana in acel moment.

Da, invizibil era intr-adevar un cuvant magic, la fel ca degetul meu, al 11-lea.

Apoi am invatat sa fac diferenta intre unu si doi, desi 2 putea fi 1 si 1 putea fi 2.

M-au ajutat in acest sens mama si tata. La inceput era doar ma-ma, fie ca era mama interlocutorul meu, fie ca era tata.

Incet, incet am inceput sa ii deosebesc.

Dar sa nu iti treaca cumva prin cap ca stiam sa numar.

Nu.

Tot matematica personalizata a facut lumina in aceasta chestiune extrem de importanta atat la noi in familie, cat si in oricare alta familie.

Pe mama o deosebeam dupa muntii magici crescuti la fel de magic pe pieptul ei, munti din care m-am hranit mult timp si la racoarea carora imi gaseam intotdeauna linistea.

Tata era cel cu mainile aspre de atata adus bani in casa.

Pana spre adolescenta am huzurit intr-o dulce incertitudine intre 1 si 2 si nici ca imi pasa, pentru ca, am uitat sa precizez de la inceput, matematica personalizata lucreaza numai cu cifrele 1 si 2 la care se mai adauga un 1 de cate ori este nevoie.

Pe la inceput de liceu, insa, mi s-a facut o pofta insuportabila de 2.

Si pentru ca pofta nu trecea nici cu tratamente intesive de actvitati am inceput sa caut inca un 1 pentru adunarea care mi-ar fi putut schimba traiectoria afectiva.

Si de aici intram deja pe teritoriul matematicii afective, care nu este decat o subramura a matematicii personalizate.

Dupa cautari minutioase am reusit sa ma adun cu un alt 1.

Numai ca oricat ne-am straduit sa punem 2 dupa egal (si ne-am straduit) intotdeauna unul avea un sentiment in plus sau in minus.

Asa ca, dupa un timp, am facut scaderea cuvenita si am revenit la un 1 si alt 1.

Dar a fost prima teorema a matematicii personalizate pe care am incercat sa o demostrez aplicand reguli si rationamente din matematica afectiva.

Si pana in 20 de ani, dupa alte cateva incercari mai mult sau mai putin reusite, am ramas tot o una.

Dupa 20, insa, a trebuit sa imi complic putin exercitiile de matematica personalizata pentru ca intra in calcul si ecuatia varstei, ecuatie care presupune notiuni ca prioritati, educatie, pregatire profesionala, cariera, vise, asteptari, realitate materiala.

Asa ca am urmat o facultate, am inceput sa imi inaspresc mainile asa cum tatal meu facea in copilaria mea si am invatat cate ceva despre putere in matematica personalizata si implicit in matematica afectiva:

Dragoste la puterea (n minus sau plus 1), bani la puterea (n minus sau plus 1), prietenie la puterea (n minus sau plus 1), liniste la puterea (n minus sau plus 1), implinire la puterea (n minus sau plus 1), tristete la puterea (n minus sau plus 1), bucurie la puterea (n minusa sau plus1).

Asa am ajuns in punctul ieri, 17 februarie 2009 ( pentru necunoscatori, 17 februarie este ziua mea de nastere) si cu urmatoarea ecuatie de rezolvat (17+02+2009)-(17+02+1979) la puterea (n minus sau plus 1)=....

Ca de obicei: poem pentru doi scris de una singura

2009-07-18T03:25:00.001-07:00

Ca de obicei imi fluturam genele nerimelate si stateam picior peste picior in vis.

Ca de obicei erai si tu, tot picior peste picior, iti fumai tigara si ma venerai de la o oarecare distanta reglemetata de codul-bunelor-maniere-in-vis.

Ca de obicei m-am trezit si m-am frecat la ochi pana s-au imbufnat in nuante de verde.

Ca de obicei tu nu erai.

Ca de obicei mi-am ademenit dintii cu iluzia albului surprinsa si cuprinsa intr-un tub de plastic.

Ca de obicei asta faceai si tu, tot de la distanta, de data asta reglemantata de legile intamplarii.

Ca de obicei am dat drumul la apa sa curga peste fata, peste umeri, peste maini, peste picioare, peste cochetaria mea somnoroasa, in sange in amestec cu firele de cafea macinata.

Ca de obicei tu nu erai.

Ca de obicei mi-am ales tinuta perfecta pentru acea zi.

Ca de obicei tu nu erai.

Ca de obicei m-am jucat cu mainile prin par, i-am dat forma de melc, de coada de cal, de coc cu pretentii de inalta societate.

Ca de obicei ai fi vrut sa imi faci un compliment.

Ca de obicei mi-am colorat buzele si am lasat rimelul sa dea genelor iluzia lungimii si a negrului, incet, cu miscari lente si repetate.

Ca de obicei ti-ar fi placut sa ma privesti pe ascuns prin usa intredeschisa.

Ca de obicei am iesit pe usa, am mers pe jos, am stat la semafoare, am ras, m-am plictisit, am mai facut cate ceva, am tacut, m-am intristat, mi-am pus comprese cu optimism peste tristetea de moment, iar am ras, de data asta mai discret, parca jenata de tristetea trista ca eu nu mai sunt trista.

Ca de obicei tu ai facut cu totul altceva.

Ca de obicei a venit seara.

Ca de obicei eram foarte obosita.

Ca de obicei nu ma cunosteai, nu te cunosteam.

Ca de obicei am adormit.

Ca de obicei am visat.

Ca de obicei ma venerai de la o oarecare distanta reglemetata de codul- bunelor-maniere-in-vis.

Ne-uri create in lipsa ta

2009-07-18T03:24:00.000-07:00

Ai plecat sa ma cauti.

Stiu.

Dar pana te intorci mi se face atat de dor de tine incat imi creez o lista cu ne-uri ca sa fie si mai credibila absenta ta:

1.Te neiubesc pentru ca iti ia atat sa ma gasesti.

2.Imi este nesomn pentru ca vreau sa dorm cu tine si sa te intreb "dormi?" exact cand adormi.

3.Mi-e nechef pentru ca mi-ai stricat cheful cand ai plecat si acum trebuie sa ii strang cioburile si sa il refac ca pe un puzzle sau sa il lipesc cu superglue-pentru-chef-editie-limitata.

4.Mi-e nepofta pentru ca lipsa ta e ca o cura de slabit pe care trebuie sa o urmez cu strictete.

5.Mi-e a nerade pentru ca tu spui cele mai misto glume.

6.Mi-e a neplange pentru ca as parea slaba si nu vreau sa te dezamagesc.

7.Mi-e neceva pentru ca m-ai lasat cu o gramada de nimicuri de trait.

8.Mi-e nedor pentru ca mi-e prea dor de tine.

9.Mi-e nelene si trec de la una la alta pentru ca neprezenta ta ma face sa nu imi doresc altceva decat sa trec de la una la alta.

10.Mi-e neeu si....

11.Si ti-am mai spus ca te neiubesc?

Old No 7

2009-07-18T03:22:00.000-07:00

E ceva in rosiaticul-carameliu al acestui lichid care te face sa te simti mai batran cu cateva secole din momentul in care iti atinge buzele.

Conversatii de salon din secolul XIX iti tiuie in ureche,

Betii feroce te bantuie,

Prin sange iti curge romantismul declaratiilor pudibonde caracteristic virginelor care vor sa se marite cu un adevarat gentleman si badaranismul ieftin de crasma,

Si te simti oricine in afara de tine si iti place.

O fi pentru ca 7 e cifra magica, o fi pentru ca lichidul cu 40 la suta alcool vine din America, cliseistic caracterizata deja ca tara tuturor posibilitatilor sau o fi pur si simplu din cauza ca simti nevoia sa bei.

Nici tu poate ca nu stii.

Orcum iti place senzatia de cald in stomac,

Dezinhibarea care te domina,

Uitarea,

Irationalitatea gesturilor,

Plutirea,

Moalele, usuratatea fiecarei parti din corp!

Old No 7 este mult mai vechi decat ai putea fi tu vreodata si te invata,

Te invata nevoia de surogat!

Biografia unui sms

2009-07-18T03:18:00.000-07:00

S-a nascut dintr-un abonament orange, intr-un moment de insomnie nebuna.

Cand si-a itit prima litera si-a dat seama ca poate spune orice, mergand in patru labe de la a la z, asa ca a inceput joaca.

A incercat in primele lui secunde de viata de sms sa supravietuiasca cu formulari simple de genul "Buna!Ce faci?", dar foarte repede a inteles ca de fapt ii placeau frazele elaborate, metaforizate cu imaginatie si care sfarseau de fiecare data imprevizibil.

Din joaca in joaca a simtit ca ii cresc organele genitale de sms si cat ai trimite un sms s-a indragostit de propriile formulari.

Adolescenta sms-ului, dupa cum se poate intui, a fost una de un narcisism pronuntat.

Isi adora fiecare litera si dispretuia sincer sms-urile de complezenta, dar mai ales pe cele care supravietuiau datorita cliseelor.

Si pentru ca nu isi mai putea indura frumusetea, se imbata din ce in ce mai des cu formulari puzzle si priza la fel de des puncte de suspensie.

Dupa o perioada, insa, punctele de suspensie nu il mai multumeau, asa ca sms-ul a inceput, spre sfarsitul adolescentei, sa devina din ce in ce mai agitat.

Isi dorea sa incerce semne de exclamatie, dar cel mai mult si mai mult visa la linistea punctului.

S-a mai chinuit totusi cativa ani cu incertitudinea punctelor de suspensie si a semnelor de intrebare.

Pana intr-o zi.

In acea zi, aranjat dupa toate normele gramaticale si parfumat cu originalitate, sms-ul cauta prin paginile unui ziar de anunturi gratuite un numar la care sa se trimita.

Si s-a indragostit de unul din acele numere.

Punctul era aproape iar el simtea cum se maturizeaza.

Nu se mai trimitea din vanitate, din narcisism, ci pentru ca se gandea la numarul care il primea.

Bucuria, nerabdarea si emotia lui ii erau de ajuns.

Deja putea vedea cand inchidea ochii vlastarele de sms nascute din el. Isi putea auzi si pipai linistea de sms. Punct.

Demnitatea ca forma de singuratate

2009-07-18T03:15:00.000-07:00

Tinuta sa este intotdeauna impecabila.

Relatiile cu ceilalti se desfasoara la o distanta aureolata de raceala si demnitate.

Este un om care nu suporta sa fie ghicit,

Nu vrea cu nici un chip sa fie o carte de joc in viata, una dintre nenumaratele etalate victorios inainte de victorie.

Nu vrea sa lase in gesturi, in zambet, in discurs nici o urma, nici o strabatere de sentiment.

Totul este mecanic, toul este calculat.

Isi este propriul papusar.

Si-a gasit meseria perfecta pentru firea sa:

Este valet intr-o casa in care isi traiesc importanta domni cu titluri nobiliare.

Discretia si devotamentul sau creeaza dependenta.

Are insa un principiu foarte bine conturat:

Nu isi da cu parerea despre subiecte importante, ci se retrage in spatele politetii.

Este induiosator si revoltator de singur si de exigent cu ceilalti

Dar mai ales cu el insusi,

Iar in timpul liber, in biroul sau, cand nimeni nu il vede citeste romane de dragoste siropoase.

S-a si indragostit, de o colega.

Cum ii arata ca o place?

Exigenta si demnitatea sa sunt duse la extrem.

Si ramane singur pentru ca pur si simplu pozitia lui teapana, rigiditatea ii opresc cuvintele undeva in gat, sau in maini sau in picioare.

Dar si aceasta forma de a trai o accepta cu demnitate.

Este atat de enervant de demn si de orgolios incat iti vine sa ii dai doua palme ca sa reactioneze intr-un fel. Dar nu poti.

E Anthony Hopkins in pielea personajului principal din Ramasitele zilei.

Dupa ce am vazut filmul am simtit aproape fizic demnitatea ca forma de singuratate

Si mi-a fost ciuda si mi-am zis ca orice trasatura nobila de caracter dusa pana la limita e mult mai nociva decat o trasatura negativa.

Echilibrul e cel care conteaza in viata.(Imi asum banalitatea ultimei propozitii).

Musafiri nepoftiti, dar doriti

2009-07-18T03:14:00.000-07:00

A batut pe neasteptate la usa interiorului meu ravasit de primele zile din an,

I-am deschis,

A intrat tacuta

Si s-a instalat in camera de oaspeti cu tot cu bagajele ei ticsite cu ganduri-puf-de-papadie, bomboane pentru suflet umplute cu un-ceva-nu-stiu-cum-se-cheama-dar-care-iti-da-o-stare-de-bine, albastru ciel de pudrat privirea, crema-de-zambet-ars, nori pe bat pentru masarea talpilor obosite de mersul prin cotidian si o gramada dezorganizata de jemanfisisme.

Inca doarme.

Pe o parte, fara sa sforaie sau sa se foiasca prea mult.

Eu stau si o veghez cu un zambet usor tamp pe fata.

Dar mi-e bine.

Poveste de dizolvat pastilele antiraceala si gripa

2009-07-18T03:13:00.000-07:00

A fost o data o regina.

Dar asta nu e tot.

Nici macar nu a trait fericita pana la adanci batraneti cu un print.

E un pic mai complicat.

Reginei nu ii placea deloc sa se considere o regina ca oricare alta,

Una care sta toata ziua pe un tron pana i se face fundul mare cat globul pamantesc,

Care are supusi dispusi sa faca orice pentru a o inveseli

Si care nu mai vrea sa vada in fata ochilor atatea cufere cu bijuterii si atatea dulapuri cu haine.

Nu.

Ea era Regina Apelor Minerale,

O regina care iti provoca o usoara ragaiala cand o cunosteai prima data,

(Asta din cauza acidului bineinteles),

Dar o regina simpatica in felul ei, chiar daca un picut cam fragila.

Desi era Regina Apelor Minerale si toata lumea s-ar fi asteptat de la ea sa reziste la munte, ei bine ea racea foarte usor.

Ultima data cand i s-a intamplat asta, dupa cum si-a notat povestitorul, a dat peste Regele Nurofen Raceala si Gripa.

Dar asta nu insemna, neaparat, noroc, soarta, destin, karma.

Nu.

Regele venise cu alte treburi prin acel tinut si nu prea avea chef de filantropii.

La insistentele anturajului reginei, regele si-a cautat, totusi, prin punga ordinara din plastic ordinar in care isi tinea supusii si i-a intins o pastiluta.

Atunci regina nu a mai fiert in acid propriu si a inghitit si respectiv dizolvat pastiluta data de Regele Nurofen Raceala si Gripa si s-a simtit un pic mai bine.

Bineinteles, dupa cum probabil distinsii cititori banuiesc, a urmat si un bal.

Dar nu, Regele Nurofen Raceala si Gripa si Regina Apelor Minerale nu au dansat impreuna.

Ar fi prea banal.

Dupa primul dans Regina Apelor Minerale s-a retras pentru somnul de frumusete

Iar Regele Nurofen Raceala si Gripa s-a pus pe curtat domnite.

End.

Joaca de-a dezamagirile, de-a bucuriile si de-a cine nu e gata il iau cu ipoteza

2009-07-18T03:09:00.001-07:00

Cand te privesti in oglinda si te vezi copil ai vrea sa faci cumva sa treaca timpul mai repede pana la maturitate,

Iar cand esti mare te dezamagesti ca nu esti mic.

Intre aceste paradoxuri iti duci existenta de norisor plutitor sau cu picioarele hotarat infipte in pamant.

Uneori iti place, pentru ca ar fi plictisitor sa fie doar asa cum e, fara sa te mai piste de creierul mic o ipoteza sau fara sa te mai gadile pe sub amintiri un ieri de o varsta incerta,

Alteori te oboseste, ca la naiba, esti si tu doar un om supus constrangerilor propriei karme.

(Dar cu aceasta karma e o alta poveste.

Multi zic ca e o scuza pentru propriile neputinte,

Altii ca este un concept cu care daca te joci te arzi mai ceva decat daca ai adormi langa soba si ar cadea o flacara pe visele tale).

Un lucru e, insa, cert in aceasta perioada a curcanilor umpluti pana la refuz, a porcilor taiati fara mila, a carnaciorilor sfaraitori si a ghici ghicitoare ce-i:

Nu este indicat nici sa fii suficient de copil pentru a te bucura cand primesti ceva care iti place si a te bosumfla cand primesti ceva care nu iti place,

La fel cum nu este suficient sa fii un adult intepat care are totul sub control,

Pana si muschii fetei care la un moment dat produc un zambet.

Nu.

Un spiridus care se ascunde in cea mai veche carie plombata pe care o ai in gura te sfatuieste sa iti reconsideri atitudinea.

Alfel vei sfarsi prin a multumi pe toata lumea si a-ti spune in gand:

Ce prost sunt, am uitat cum ma cheama. Ia sa o iau de la capat!

Ce-mi place si s-ar putea sa-ti displaca

2009-07-18T03:07:00.000-07:00

Imi place sa dorm pana tarziu dupa ce am cochetat cu noaptea si ispitele ei,

Sa stau cu un picior intins si cu unul indoit pentru a intelege mai bine matematica picioarelor si unghiurile pe care acestea le formeaza intr-o zi monotona de duminica,

Sa iti pronunt numele cand imi esti in gratii pana isi pierde rostul si trebuie sa iti dau eu altul,

Sa ma uit cum ninge peste seriozitatea fetelor din jurul meu si sa observ cum, incet, incet ele se transforma in fete de oameni de zapada,

Sa te gadil cu un cuvant care iti starneste rasul pe sub discursul tau foarte coerent, rational si bine pus la punct,

Polul nord de sub hainele care ating prima data pielea,

Brosele care fac din cercei elemente de Feng Shui,

Muzica-ecou al unor stari pe care nu as sti si nici nu as avea chef sa le descriu,

Personajele ciudate care fac sa para ridicola singuratatea,

Filmele si cartile care iti dau o stare de deja vu sau de personalitate multipla fara a fi insa nevoie sa mergi la psihiatru pentru a te trata,

Oamenii pentru care prietenia nu este un bilant contabil,

Cadourile care iti starnesc o expresie de nu-stiu-cum-sa-reactionez dar care sunt compatibile cu eu-ul tau mai putin expus in public,

Vata de zahar,

Ceata,

Promoroaca, cuvant si fenomen,

Sotronul, joc si carte,

Curcubeul,

Cuvintele cu vino-n-coa, 2009 care iese ca un vierme-fluture din 2008,

Becul-soare intr-o noapte bantuita de insomnii

Si alte cateva chestii pe care ti le spun la ureche daca esti curios.

Ssssst!

Phffft, who's afraid of Virginia Woolf?!

2009-07-18T02:46:00.000-07:00

Phffft!
Ea este isterica.

El este atat de nepasator incat isi citeste ziarul si isi fumeaza tigara de parca nici nu ar fi cunoscut-o vreodata, de parca insasi ideea existentei ei i se pare o absurditate.

Ea l-a iubit la inceput.

Ii cumpara ziarul, ii oferea un pachet de tigari de rezerva daca ramanea fara, facea liniste ca sa poata el sa citeasca.

Anii au trecut si ea si-a regasit in privire o nuanta din ce in ce mai intensa de cognac, iar in voce o tonalitate din ce in ce mai acuta de frustrare.

El nu stie daca a iubit-o vreodata.

Uneori isi da seama ca da si o cauta in alte femei pana o redescopera, in alta sau in ea insasi.

Alteori da vine pe conjuctura, pe idealurile comune care s-au dovedit a fi pseudoidealuri in relatia lor.

Pentru aprofundare recomand doua filme geniale din punct de vedere al dialogului dintre un el si o ea care la un moment dat se instraineaza: Phffft si Who's Afraid of Virginia Woolf.

Primul ii are in rolurile principale pe un Jack Lemon al tineretii sale actoricesti si pe Judy Holliday, iar cel de al doilea pe un Richard Burton si pe o Elisabeth Taylor induiosator de potriviti cu rolurile care li s-au atribuit.
Ce mi se pare spectaculos in aceste filme ale anilor 50 este faptul ca telespectatorul, cinefilul poate ignora cu usurinta decorurile dar nu are cum sa nu se lase prins in dialogul personajelor.

Este atat de bine scris si atat de intens redat incat nu ai cum sa nu intelegi exact tipul de relatie care exista intre el si ea.

Fie ca ea se satura de certurile cu el si hotaraste sa divorteze dar sa pastreze o oarecare relatie de prietenie, fie ca ramane cu el dar ii reproseaza in situatiile cel mai putin potrivite pentru asa ceva tot ce el este incapabil sa faca pentru ea, ea stie cum sa o spuna astfel incat sa se elibereze.

Fie ca el a vrut sa aiba o cariera stralucita ca scriitor si profesor si numai tatal ei il putea ajuta, fie ca pur si simplu a obosit sa fie un el pentru ea, el stie sa o spuna astfel incat sa para vina ei.

Phffft, Who's Afraid of Virginia Woolf?

Oamenii sunt si tristi uneori

2009-07-18T02:44:00.000-07:00

Tristetea de la 2 fara un sfert nu o aseman cu nici o alta tristete.

E nascuta din noapte si dimineata, din nepasare si muzica,

Doare ca o rana veche Si e adanca cat doua degete de neimpliniri.

Tristetea de la 2 fara un sfert cunoaste fiecare milimetru de celula,

Lancezeste in verdele ochilor pofticiosi de insomnii

Si excita nervii nefericirii.

Trandafirul origami

2009-07-18T02:43:00.001-07:00

Este alb,

Are delicatetea si consistenta hartiei

Si poarta in petale, in tulpina destinul unor servetele de pizzerie.

E trandafirul origami.

Artificialitatea l-a lipsit de farmecul parfumului natural dar nu se simte catusi de putin complexat,

Nu, pentru ca isi asuma conditia.

S-a nascut din degetele unui indragostit in cautare disperata de originalitate, si-a gasit caldura de mama in ghemul de emotie din mana celei care l-a primit

Si acum isi odihneste petalele in stil origami in biblioteca, intre Fiica tamaduitorului de oase a lui Amy Tan, Sfarsitul unei iubiri a lui Graham Green si Scurta istorie a tractoarelor in limba ucraineana a Marinei Lewycka.

El insusi a supravietuit sfarsitului unei iubiri

Si nu orice iubire, ci iubirea din care a aparut.

Nu se poate spune, insa ca are o existenta intotdeauna plutitoare asa ca greutatea sa.

La inceput si-a gasit un loc provizoriu intr-o punguta de cadouri.

Acolo se imprietenise cu vreo 2-3 siraguri de margele, aflate si ele in tranzit,

Insa a trebuit sa plece dupa vreo cateva luni alungat de uraganul curateniei de sarbatori

Si nu fara a scapa nevatamat.

Petalele si-au pierdut putin din forma initiala, tulpina si-a iesit din fire

Dar din fericire personalitatea i-a ramas neatinsa.

Din punguta de cadouri a ajuns in bibloteca unde se gaseste si acum.

Aici singura incercare majora la care este supus vine din partea prafului care din 2 in 2 zile face pe-a morocanosul si pe-a extenuatul si se aseaza pe unde apuca fara a incropi macar o explicatie.

Nici asta, insa, nu il indispune pana la tristete si nici nu il scoate din calmul sau bine cultivat pe trandafirul celuloid.

A incheiat o intelegere tacita cu prietenul lui cel mai bun, sabotul-olandez-breloc si de fiecare data cand se apropie praful palavragesc fara incetare pe teme literare.

Sabotul-olandez-breloc, galben si firav sufera de o infirmitate ( si-a pierdut veriga care il atasa de chei ) dar asta nu inseamna ca nu s-a instalat confortabil in coltul rezervat in biblioteca colectiei Chic de la Polirom.

S-a atasat foarte mult de trandafirul origami pentru ca de cand l-a cunoscut nu s-a mai simtit niciodata singur.

Da, cam asa arata lumea trandafirului nascut intr-o pizzerie din 2 servetele alese la intamplare dintr-un pachet.

Pilula

2009-07-18T02:41:00.000-07:00

Pilula se lafaie printre alte miliarde de pilule in fabrica de confectionat iluzii aflata intr-un colt secret de lume.

Astazi este galbena dar a avut si zile cand a fost albastra, rosie, alba, portocalie, verde.

Astazi se administreaza pentru durerile de cap date de zilele innourate,

Dar pentru ea nimic nu se compara cu efectul placebo.

Cand e aruncata in procesul de productie si ambalata in folii fosnitoare sau in cutii de plastic cu acustica excelenta isi traieste pe rand copilaria de pilula, cu pofta nemasurata pentru joaca de-a v-ati-ascunselea, tineretea care aduce cu sine trufia de a fi indipensabil si maturitatea cu nevoia de a domina.

Fiecare bolnav inchipuit care cade in capcana efectului placebo are povestea lui si pilula o ghiceste cu usurinta inainte de a i se dizolva in sange.

De asemenea, pilula isi poate alege orice identitate doreste:

Pastila albastra pentru inimi albastre si insomniacii cu pofta de somn capricioasa,

Pastila incolora pentru orice suferinta imaginara,

Pastila rosie pentru pasiuni mistuitoare,

Pastila portocalie pentru lipsa poftei de mancare si de viata,

Pastila verde pentru cei cu sindromul “curcubeul nu se formeaza pe cerul meu”

Si este stapana pe stari.

Isi instaureaza un soi de tiranie de forma peste silueta psihica a celui care o inghite.

Ea stie ca e doar un joc, dar ii place al naibii de mult sa detina controlul si sa stabileasca regulile.

Cand se administreaza, insa, bolnavilor reali si este trimisa la scoli inalte pentru a se specializa in diverse organe, responsabilitatea i se pare mult prea mare.

Trebuie sa stie totul despre inimi, stomac, urechi, vagin,creier si cum nu prea ii place sa dea gres sufera de grave depresii de cate ori isi pierde cate un pacient.

Dar nu cedeaza, nu.

Pilula este o invingatoare, o perfectionista.

Nu ezita sa o ia de la capat iar si iar in incercarea de a deveni acea pilula.

Un bilet la trenul acesta personal si stingher, va rog!

2009-07-18T02:40:00.001-07:00

Speranta este una dintre cele mai simandicoase si mai pline de paradoxuri doamne pe care le cunosc.

Unii o trateaza ca pe o dama de companie si ii fac avansuri de cate ori au ocazia,

Altii, dimpotriva se poarta cu ea atat de delicat si de stangaci de parca ar fi singura virgina ramasa intr-o lume care si-a pierdut orice urma de principiu.

Ei insa nu ii pasa unde se naste, cu cine se insoteste, unde doarme

Si crede despre sine ca este mai degraba frivola.

Ii place sa calatoreasca singura, intotdeauna cu acelasi tren personal si stingher si nu se teme de moarte pentru ca stie ca se va pierde ultima,

Oscileaza intre azi si ieri, intre uite-ma si nu-s, intre efemeritate si eternitate, intre imi placi si te urasc, intre am chef si ma plictisesti.

Dar daca ar fi sa faca diferenta intre cei care au nevoie de ea azi si cei din trecut parca ar alege trecutul.

Zambeste si acum nostalgic cand isi aminteste cu cata delicatete incercau sa isi ascunda nevoia de ea acei purtatori de frac si acele maini delicate care isi alungau frica printr-o miscare eleganta de evantai.

Se cam indispune insa daca ii amintesti ca cel mai cunoscut pseudonim al sau este si-maine-e-o-zi.

Da, se indispune pentru ca lipsa de originalitate ii provoaca somn,

Un somn adanc, lung si fara vise.

Somnul asta ii rasfata tenul, nimic de zis, dar ii indeparteaza pe cei care au nevoie de ea si ii fac din mana prin gari:

Barbati cu burta si chelie ramasi singuri, femei trecute de o anumita varsta bolnave de tristete pentru ca nu mai pot avea copii, bolnavi care stiu ca nu se vor mai vindeca niciodata dar care totusi o cauta, oameni care nu mai stiu in ce sa creada, femei care isi fac operatii estetice in cautarea unei frumuseti ideale pentru ele, copiii care viseaza la ei mari, indragostiti , insingurati si lista poate continua.

Dar, pentru ca pe cat este de frivola, pe atat este de generoasa, speranta se revanseaza fata de ei imediat ce se trezeste din somn.

Coboara din trenul personal si stingher si incepe sa flirteze cu cine o asteapta in gara.

Gara nu este niciodata aceeasi,

Nici ea nu este aceeasi.

Ii place misterul acesta,

Uita ca cine o asteapta ii spunea ieri, chemand-o, si-maine-e-o-zi

Si i se adreseaza cu o voce incarcata de senzualitate, cu buze moi, mari si rosii, numai bune de sarutat:

Buna seara, iubite!

Motorcycle emptiness din lipsa de mustata Clark Gable

2009-07-18T02:38:00.001-07:00

Urasc barbatii cu mustata si urasc gaurile acelea diforme care ti se lipesc de stomac in zile in care nu iti place de tine,

In zile in care ploua peste starile tale proaspat coafate,

In zile in care oamenii nu stiu ca un deget e prea mic pentru a te ascunde dupa el,

In zile in care ai o stare de paraseste-ma sau te parasesc dar ramai si zambesti absent,

In zile in care esti ridicol de sociabil si lumea iti este ridicol de ostila,

In zile in care prajitura preferata nu are gust, culoarea preferata nu are culoare,

In zile in care ti-e dor de o noapte neagra ca smoala proaspat turnata pentru a se transforma in asfalt dar te pricopsesti cu o noapte alba si lunga ca zapada de la polul nord.

Intr-o astfel de zi ascult muzica, ma uit la filme si uit.

Uit ca te-am cunoscut cand erai cu fundul in sus si mi l-ai aratat inainte de a iesi pe usa,

Uit ca somnul mi-a lasat urme de cearsaf pe obraz,

Uit ca orasul e poluat si merg prin ceata pentru ca imi place cum miroase si pentru ca e roz,

Uit.

Intr-o astfel de zi Clark Gable in It happened one night ma poate convinge ca de fapt nu urasc barbatii cu mustata.

Intr-o astfel de zi pot privi pentru cateva zeci de minute viata in alb negru

Si pot intelege ca goliciunea, fie ca e alb-negru, fie ca e goliciune de motocicleta, fie ca e maligna se alunga cu putina simplitate.

Cu o melodie preferata fredonata in plina multime,

Cu un zambet mustacios,

Cu un morcov daruit in loc de cina,

Cu un somn cu frica-n san in fan intr-o zi de vara,

Cu Clark Gable.

Vrei la cinema? feeling

2009-07-18T02:37:00.001-07:00

CD-uri, carti de psihologie, bijuterii, aparat foto,

Totul este iluminat cu semnul de carte cu o camee visatoare dar nemiloasa infipt in ea, poeziile lui Frank O'Hara.

Si televizorul, sa nu uit televizorul.

E deschis dar am o senzatie acuta de sala de cinema.

Citesc:
"Cinematograful e crud ca un miracol.

Stam in intunecata sala

Nu-i cerem nimic

Spatiului gol si alb

Decat sa ramana pur.

Dar brusc, facandu-ne in ciuda se innegreste.

Nu prin mana care tine condeiul. Nu exista nici un mesaj.

Noi insine aparem goi pe malul raului in timp ce aparatul se avanta mai aproape.

Tipam, flecarim, ne zbenguim si ne spalam pe cap.

E oare rugamintea noastra sau dorinta ca acestea sa se intample?

Parca ar fi reala placerea de a iubi o umbra si-a mangaia un simulacru."

Mergem la film?

Safe sex?

2009-07-17T12:45:00.001-07:00

Banana si portocala s-au intalnit intr-un supermarket fara personalitate dintr-un cartier populat de oameni frustrati si cu banii foarte bine numarati.
Era o zi obisnuita.
Ei bine, poate putin mai innourata decat de obicei.
Portocala se trezise brusc izbita in obrazul ei fin de portocala proaspat culeasa de alte cateva portocale cu fundul in sus si din clasa de mijloc a portocalelor.
Habar nu avea cum ajunsesera si alea acolo.
Offf, si nu reusise inca sa-si improspateze portocaliul coajei.
Cu doua rafturi mai incolo banana isi incepuse si ea prost ziua.
Isi identitificase o pata pe coaja galben copt de care era foarte mandra.
Se facu insa ca nu observa si arunca o privire apreciativa in jur.
Cumparatori nu prea erau,
Angajatii miroseau a somn amestecat cu aroma de cafea
Iar podeaua inca plangea.
Oare ce faceau celelalte fructe din raion?
Strugurii erau in plina orgie,
Nuca de cocos la fel de mustacioasa, maro si morocanoasa,
Merele isi incepusera deja exercitiile pentru mentinerea siluetei,
Kiwii cei lasi se muiasera de tot,
Iar portocalele se barfeau intre ele.
Mai putin una.
Bine facuta, de un portocaliu proaspat, portocala cocheta se retrasese intr-un colt si astepta.
Putea sa i se intample orice, se astepta la orice,
Numai sa se indragosteasca de ea banana aia increzuta nu.
O vedea acum cum o fixeaza cu ochi galbeni si lacomi care pareau sa spuna:
"Abia astept sa ajungem in acelasi cos de cumparaturi!"
Si destinul lor de fructe de supermarket a facut sa se intample exact asa.
Dupa ce banana si portocala si-au intalnit pentru prima data privirile nu au mai trecut nici 5 minute si in magazin a intrat o domnisoara la dieta
Si a vrut musai sa cumpere banana aia cu un inceput de pata si portocala proaspata si cocheta.
Le-a luat de pe raft, le-a cantarit , le-a pus ecticheta si s-a indreptat cu ele spre casa.
Emotionata, banana isi facea deja planuri:
Oare sa isi dea coaja jos cand vor ajunge in fructiera sau sa riste sa se pateze de tot si sa fie aruncata inainte de a fi folosita?
Portocala insa era mult mai linistita si pastra distanta.
Ea pe langa coaja mai are si pielita.
Asa ca isi va proteja miezul cat mai mult.
Si orcum putea sa parieze ca banana aia increzuta e mult mai sfaramicioasa decat pare.
Ii va arata ea ce inseamna sa te pui cu o portocala cocheta si orgoliosa.

De toamna

2009-07-17T12:43:00.000-07:00

Ea se plimba pe strazile in plina isterie umana intr-o zi de toamna.

Cu parul despletit, dar nu ca nebunele, cu mersul lenes, cu privirea deruland ca o rola din sala de cinema imaginile care se rostogoleau dinspre ea si inspre ea.

Nimerise pe o strada caleidoscop, o strada pe care trecutul se amesteca cu prezentul si pe care azi il ridiculizeaza pe ieri si invers.

Dupa primii zece pasi avea 6 ani jumate si ii privea cu invidie regasita in gestul de a se trage de coditele bine impletite pe cei care se duceau spre scoala.

Aveau un mers special, parca de om mare in devenire, pe cand ea se impiedica, o tinea pe mama de mana, calca caraghios,

Ce sa mai, se copilarea.

Si ca si cum nu ar fi fost de ajuns nasul ii curgea putin de la aerul rece.

Se facea de tot rasul.

Nu e de mirare ca ii s-a refuzat dreptul de a duce in spate ghiozdanul ala mare si verde rupt din monotania sa de un imprimeu floral, de a sta serioasa si dreapta intr-o banca mirosind a lemn vechi, a cerneala irosita pe declaratii timide sau insulte de nerostit intr-o sala de clasa.

Nu era pregatita.

Ii placea inca sa doarma pana tarziu,

Se nascuse intr-o luna care o obliga la jumatati de masura (ori mergea la scoala de la 6 ani jumate, ori de la 7 ani jumate),

Parea cam mica pentru varsta ei (ii placea sa isi imagineze ca daca s-ar uita mai insistent spre ea dinspre interior spre exterior ar putea chiar sa dispara),

Se infiora de placere si in acelasi timp respingea cu groaza frigul polar care se ascundea in haine dimineata cand atingeau pentru prima data pielea

Si motivele pot continua dar nu mai este timp.

Dupa alti cativa pasi are 22 de ani.

Se regaseste admirand cu fascinatie o casa.

Are veranda, gradina, numele proprietarului fixat cu fermitate langa sonerie

E casa Familiei Avramescu si atat.

Intruneste toate conditiile pentru a fi catalogata drept casa cu personalitate.

Ea, fata ratacita pe strada caleidoscop o priveste cu invidie.

De fapt nu invidiaza casa, ii invidiaza pe proprietari.

Si nu poate sa nu isi aminteasca de blocul in care poate fi ea localizata.

E o cladire lipsita de personalitate, aproape deprimanta, cu o usa stinghera si verde vopsita de un vecin binevoitor,

O cladire plina de X-ulesti si Y-ulesti,

Un loc in care te fastacesti daca nu iti amintesti cine este X-ul acela gras si imbracat tot timpul in negru si te simti dator, totodata sa il saluti chiar daca il identifici sau nu.

E o cladire a tristetilor si a bucuriilor anonime,

Loc in care numele de familie se inghesuie stinghere pe cutiile postale si pe listele de plata de la intretinere. Pasii o duc acum pe fata spre varsta de 28 de ani.

Se desparte de un loc si se pregateste sa regaseasca altul dar nu trece cu privirea absenta pe langa oameni,

Nu, ii observa.

Chiar in momentul in care ieri si azi se ironizeaza din nou ea trece pe langa doi barbati prinsi in capcana anilor 50 care s-au oprit pentru cateva minute sa isi identifice petele de suparare unul de pe fata cotidianului celuilalt.

Unul dintre ei, cu haine destul de ponosite, cu fata invinsa de viata i se plange celuilalt:

“Of, ce mai trece viata!”

Celalalt, un pictor la fel de ponosit imbracat, cu schitele dupa el si foarte posibil la limita dintre normalitate si nebunie artistica, daca e sa ii iei in considerare zambetul, se simte aproape ranit fizic de lasitatea celuilalt.

Totusi gaseste ca este dator nu sa il compatimeasca, nici gand, ci sa il lamureasca, macar acum spre amurgul vietii:

“ Dragul meu, viata nu trece, viata se traieste!”

Si fata traieste mai departe.

Portret bazat pe o zicere din popor

2009-07-17T12:42:00.000-07:00

Sunt ca un om de gen feminin.

Dar am buzele mari.

Si se spune ca oamenii cu buzele mari sunt buni.

In memory of my feelings

2009-07-17T12:39:00.000-07:00

Pentru ca dimineata imi miroase ingrozitor a benzina din trafic,

Pentru ca nu o sa pot inlocui niciodata cafeaua cu ceaiul verde fara a ma imbolnavi iremediabil de nostalgie, Pentru ca presa mondena imi provoaca indigestie si dorinta necontrolata de a fi de pe luna,

Pentru ca singuratatea, a mea, a ta, a lui mai are si pe altcineva in ea,

Pentru ca imi sta intotdeauna mai bine cu o rima in obraji si cu un vers alb pe gene,

Pentru ca, pentru ca, pentru ca la puterea n+2 inmultit cu 10

Am citit o poezie de-a lui Frank O' Hara si mi-am echilibrat raportul dintre PH-ul emotional si realitatea imediata.

Asa le zice acest DJ al cuvintelor:

"Lumină, limpezime, salată de avocado în zori.

După lucrurile crunte pe care le faci uluitor e să afli iertare şi iubire,

Nici măcar iertare cât timp ce-a fost a fost şi iertarea nu-i iubire

Si iubirea e iubire.

Nimic nu se destramă vreodată

Deşi lucrurile devin agasante, plicticoase şi ramplasabile (în imaginaţie) dar nu de-adevărat şi când e vorba de iubire.

Degeaba peste drum te simţi detaşat,

Simpla prezenţă schimbă totul ca o chimicală picată pe hârtie

Si toate gândurile dispar într-o emoţie stranie şi plăcută înteţită de respiraţie.

De nimic nu-s sigur în afară de asta."

P.S. pentru cunoscatori: "My quietness has a man in it, he is transparent and he carries me quietly, like a gondola, through the streets.

He has several likenesses, like stars and years, like numerals.

My quietness has a number of naked selves, so many pistols I have borrowed to protect myselves from creatures who too readily recognize my weapons and have murder in their heart! though in winter they are warm as roses, in the desert taste of chilled anisette.

At times, withdrawn, I rise into the cool skies and gaze on at the imponderable world with the simple identification of my colleagues, the mountains.

Manfred climbs to my nape, speaks, but I do not hear him, I'm too blue.

An elephant takes up his trumpet, money flutters from the windows of cries, silk stretching its mirror across shoulder blades.

A gun is "fired."

One of me rushes to window #13 and one of me raises his whip and one of me flutters up from the center of the track amidst the pink flamingoes, and underneath their hooves as they round the last turn my lips are scarred and brown, brushed by tails, masked in dirt's lust, definition, open mouths gasping for the cries of the bettors for the lungs of earth.

So many of my transparencies could not resist the race!

Terror in earth, dried mushrooms, pink feathers, tickets, a flaking moon drifting across the muddied teeth, the imperceptible moan of covered breathing, love of the serpent!

I am underneath its leaves as the hunter crackles and pants and bursts, as the barrage balloon drifts behind a cloud and animal death whips out its flashlight, whistling and slipping the glove off the trigger hand.

The serpent's eyes redden at sight of those thorny fingernails, he is so smooth!

My transparent selves flail about like vipers in a pail, writhing and hissing without panic, with a certain justice of response and presently the aquiline serpent comes to resemble the Medusa."

Moody shoe

2009-07-17T12:34:00.000-07:00

Ti-ai luat o pereche noua de pantofi.

Sunt negri, luciosi, chiar minimalisti, ai putea spune, daca nu ar avea varful acela putin ascutit si impertinent si modelul care aminteste de stilul vintage.

Dupa ce au stat in cutie ca un student ahtiat dupa cursuri in banca li se face o prima proba.

Par sa-si faca bine treaba.

Incearca sa aplice tot ce au invatat ca trebuie sa faca o pereche de pantofi din piele care se respecta: sa curteze piciorul pana ce iau forma acestuia, sa treaca cu demnitate peste orice obstacol ar intalni pe asfalt si sa adune cat mai putin praf pana spre seara cand isi cauta locul printre alte perechi de papuci purtate pentru a-si odihni talpa.

Dar undeva pe parcursul zilei, pantoful din piciorul drept incepe sa fie indispus.

Uita tot ce a invatat, uita bunele maniere si devine morocanos, ba chiar uracios.

Are ce are cu degetul mare. I

Il strange, ii da bobarnace stratului de oja si in cele din urma il face sa se inroseasca.

De furie, mai intai si apoi de durere.

Imediat dupa, cu nasul pe sus, indisciplinatul pantof din piciorul drept trage cu ochiul la colegul lui din piciorul stang.

Dar nici urma de simpatie pe botul acestuia.

Bate tacticos asfaltul.

Sec si hotarat.

Si mai imbufnat din cauza indiferentei si lipsei de solidaritate a pantofului stang, pantoful drept, capriciosul isi inclesteaza dintii invizibili de sub pielea din care e confectionat si musca cu pofta si din toate puterile din muschii incordati ai piciorului.

E cat se poate de evident acum ca nu mai poate fi ignorat.

Piciorul incepe si el sa se indispuna.

Se inroseste, se umfla, nu mai are chef sa faca pasi, te ispiteste sa schiopatezi. In cele din urma tot corpul devine incordat.

Nu ai incotro.

Te intorci acasa, desi nu ai ajuns prea departe, arunci cat colo pantofii noi, minimalisti dar obraznici si te intorci la vechii pantofi.

Pana maine.

Pentru ca, da, vrei sa fii mai incapatanat decat pantoful nedisciplinat din piciorul drept.

Human

2009-07-17T12:33:00.000-07:00

http://www.youtube.com/watch?v=ClV5eRnOW4g

Esti uman?

Perioada este totul, sau mai banal spus momentul potrivit.

Ti se intampla sa asculti intr-o perioada la nesfarsit o piesa, sau sa mananci ceva de atatea ori incat o data in plus ti se pare prea mult, sa repeti un cuvant atat de insistent incat isi pierde intelesul pana in momentul in care ai neaparata nevoie de el pentru a exprima esentialul.

Ai acceptat asta deja,

Asa ca nu te mai mira cand dai drumul la radio, ii auzi pe cei de la The Killers cu Human si decizi ca piesa asta va fi muzica pentru tine un timp.

Si cateodata devin nervos cand vad o usa deschisa.

Inchide ochii,

Curata-ti sufletul.

E innourat, oamenii sunt grabiti si straini, aerul e rece.

Inchide usa.

Esti uman sau esti un corp opac?

Am puls,

Mainile imi sunt reci.

Eram falit dar eram cald, eram bun.

Tot respectul pentru gratie si virtute,

Condoleantele mele bunatatii,

Toate cele bune sufletului si romantismului din el, I

Intotdeauna au facut tot ce au putut,

Au incercat sa atinga personal-best-ul,

Pe curand devotiune,

M-ai invatat tot ce stiu si tot ce sunt azi.

Esti uman sau esti un corp opac?

Iti va fi bine cand vei visa la acasa in seara asta?

Da, cred ca da.

Ochii au culoarea albastrului optimist,

Inima bate regulat,

Mi-e somn

Si mai am vise,

Multe vise.

Franturi

2009-07-17T10:42:00.000-07:00

Uneori te iubesc si fiecare gand mi se impotmoleste in absenta ta,

Uneori mi te imaginez ca umbra unui strain pe asfalt intr-o dupa-amiaza de vara pentru a nu te uri cunoscandu-te,

Uneori prin parul cu reflexe de duminici plicticoase mi se incalceste dorul,

Uneori as avea chef sa imi ridiculizez plictiseala in desene pe asfalt,

Uneori visez batranetea ca pe o doamna simandicoasa care isi racoreste oboseala leganandu-se intr-un sezlong pe veranda unei case pustii,

Uneori gustul primei zapezi are gustul puritatii,

Uneori, cand indiferenta imi da tarcoale trimit copilul sa negocieze cu ea,

Uneori sarea are gustul tristetii.

Dar de cele mai multe ori realitatea isi intinde ghearele ascutite si lasa urme de azi trait.

Cameea, jobenul si Waterloo-ul: fictiune

2009-07-17T10:40:00.000-07:00

Ea e distanta dar are o raceala fermecatoare, el e foarte politicos dar are ceva de strengar pedepsit in privire. Pe fata li se citesc oboseala si dezamagirile adunate in zambetul pe care si l-au croit cu grija pentru iesirile in societate. Se examineaza cu atentie unul pe celalalt. Amandoi au fost niste ambitiosi pana la marea infrangere, iar acum nu isi doresc decat o dulce pedeapsa. Ea, isi spune el, iubeste simplitatea si lucrurile care o fac sa simta ca a mai trait si in alte secole. Tot ce-i miroase a vechi si a romantism demn o face sa roseasca a timiditate si a placere. El, isi sopeste ea in gand, are ceva din galanteria purtatorilor de joben. Ar putea oricand sa castige puncte intr-o conversatie pe orice subiect, nici o femeie nu ar suferi de lipsa de complimente in prezenta lui si ar ascuti zambete cu ironia sa sofisticata. Ea ar putea povesti despre sine ca s-a nascut o fata vesela. Apoi, cand a mai crescut ii exaspera pe parinti cu veneratia ei pentru cuvintele care suna intr-un anume fel, in acel fel. Le cauta prin dictionare, prin cartile din biblioteca si se juca cu ele, nu avea placere mai mare. Avea putini prieteni, dar foarte diferiti si adevarati. Unii se evidentiau prin ciudatenia lor, altii prin normalitatea aproape nefireasca. Ea le impartea tuturor cu generozitate din veselia ei, din umorul de nestavilit, din acasa. Ca orice domnisoara frumusica si istetica nu a scapat nici de pretendenti, pentru ca da, intotdeauna o alegeau ei pe ea. I-a intalnit pe rand pe primul, pe prima iubire, pe sentimentalistul al carui sentimentalism nu il impartasea, pe uraciosul uratel si complexat pe care l-ar fi putut chiar placea pentru umorul lui dar care a preferat sa dispara fara nici o explicatie, pe bondocul teribilist, pe mamosul iubaret, pe afemeiatul cu mutra de victima, pe infumurat si lista poate continua. A avut lupte mai mari sau mai mici, s-a incapatanat de multe ori si avut si o mare infrangere. Asa ca iat-o acum, aici, in prezenta acestui el, un posibil demn purtator de joben. El isi aminteste despre sine ca s-a nascut cam ursuz. Avea o mutra imbufnata, dadea mult din picioare si scotea limba la oricine nu ii placea. Oamenii mari ii pareau atat de caraghiosi. Se maimutareau la el, doar doar ii va placea, dar cand el scotea limba la ei invocau principiile si educatia. Cand s-a facut mare s-a dovedit a fi un tanar foarte bine educat dar si foarte pretentios. Trata domnisoarele nu dupa culoarea parului, ci pornind de la ideea ca erau femei si trebuiau respectate. Asta nu i-a servit intotdeauna. A avut si el parte de tradari, de ieftinisme si de o mare infrangere. Atunci ar fi putut jura pentru acea femeie. Se pare ca daca ar fi facut-o s-ar fi dovedit a fi lipsit de realism. Si iata-l acum, aici, in prezenta acestei ea. Se apropie unul de celalalt. El ii sopteste: fiecare are parte de Waterloo-ul sau! Ea ii sopteste: fiecare are parte de Waterloo-ul sau! Se privesc, semneaza din priviri un pact si se indreapta incet spre insula lor de izolare din realitate.

Reeditari

2009-07-17T10:35:00.000-07:00

Tie

Tie pot sa iti spun.

Nu stiu cine esti si totusi esti prezent in tot ceea ce mi-as dori sa fii pentru mine.

Nu stiu unde esti si totusi te simt dimineata in primele raze de soare, pe la amiaza cand mi se face pofta sa lenevesc langa tine si seara cand imi impaienjenesc mintea si trupul cu vise despre noi doi asa cum am putea fi daca firescul meu l-ar intalni pe al tau.

Nu stiu pe cine astepti, dar asteptarea ta nu va fi in zadar .

Esti bland si puternic pentru ca nu obosesti sa astepti,

Esti acolo si acolo e locul tau de intalnire cu asteptarea.

Tie pot sa iti spun.

M-am indragostit de absenta ta pentru ca iti anunta venirea.

Tie pot sa iti spun.

Asteapta-ma! Oricine voi fi, voi sti sa te recunosc!

Schita

Fericirea şi-a schiţat formele şi fragilitatea într-o dimineaţă în care mirosea a cafea şi a doi.

Am început să îi admirăm perfecţiunea,

Mai întâi discret,

Apoi cu priviri lacome şi fixe.

Un roşu plin ne-a furnicat obrajii

Si am simţit că o putem palpa.

Cu cât ne apropiam, însă, un gri ceţos ni se prelingea din priviri.

Nu reuşeam să ne mai recompunem doi-ul
Şi încet, încet, ca o presimţire amânată ni s-a strecurat printre degete în fiecare gest incertitudinea.

Golul

Are falcile mari, rotunde si lacome

Si o pofta nestavilita de a rumega,

Are culoarea tristetii incurabile si miros de cer innourat,

Lasa in urma dare mai mari sau mai mici de nimic

Si nu se opreste pentru a-si digera victimele decat atunci cand apare dorinta.

Da, golul isi face proviziile din dezamagiri

Si dispare doar atunci cand dorinta ii arunca priviri indraznete care il ard in falcile nesatule.

Drogheria starilor

2009-07-17T10:34:00.001-07:00

Si afectivitatea are matematica si aromele ei,

Iar daca ar fi sa ii depistez plusul si minus infinitul as putea desena pe o coala de hartie o linie dreapta pe care as nota cu minus in fata tristete si cu plus fericire.

Insa daca ar veni vorba de arome, parfumuri si amestecuri as fi pusa in mare incurcatura.

Pentru ca intre aceste doua extreme, tristete si fericire lancezesc o infinitate de alte stari, fiecare cu formula sa.
Si as simti pe sub piele cum linia dreapta isi deseneaza curbe ascendente si descendente.

De exemplu, te trezesti intr-o dimineata ploioasa de toamna si mirosi a vreau sa mai dorm, a imbufnare si a singuratate.

Cum e mirosul asta?

Ei bine, e un amalgam de miros de ceai de tei, miros de paine arsa si caine plouat.

Pentru a scapa de aceasta duhoare trebuie sa apelezi la drogheria starilor.

Nu inainte, insa, de a-ti arunca o privire in oglinda si de a-ti face un control de rutina.

Ti-ai facut si controlul?

Atunci e clar ca iti trebuie 2 linguri pline ochi cu dulceata de capsuni,

Adica zambete pe fata somnoroasa si morocanoasa cam cat te tin muschii,

O ceasca mare de cafea neagra si aromata,

Respectiv cat mai multe activitati

Si o parfumare zdravana cu apa de colonie cu miros de sampanie pentru copii.

Cu alte cuvinte joaca, joaca de-a tine pentru a nu te lua prea in serios.

Si uite asa trece ziua si ajungi acasa imbibat de mirosuri, dar obosit si cu aroma de liniste pe buze si putin pe limba.

Si daca inainte de a adormi incerci sa depistezi in ce punct te afli pe linia de la minus tristete la plus fericire constati ca esti in punctul 0.

Ceea ce nu e nici bine, nici rau,

E doar un punct de pornire.

Zmei si zmee

2009-07-17T09:27:00.000-07:00

Cand incepi o relatie nu ai niciodata de unde sa stii daca vei alerga de mana in cotidian cu acea jucarie din hartie pe care din copilarie o indragesti sau daca va trebui sa strivesti cu degetele-ti acea rautate a personajului fantastic din basme, imaginat ca un uriaş cu puteri supranaturale.

Iti dai seama pe parcurs daca te-ai ales cu unul dintre multii zmei sau cu unul dintre multele zmee Si diferenta se face intotdeauna la plural, in doi.

Totul incepe aparent banal, dar ceva din forma zmeului si culoarea hartiei, din rautatea personajului nu are nimic de-a face cu banalitatea, ci mai degraba cu unicitatea, cu irepetabilitatea.

Poate fi o zi obisnuita din orice anotimp si totul poate incepe din joaca.

Pentru ca da, confectionarea unui zmeu de hartie si lansarea lui in voia vantului nu e altceva decat o joaca.

Dar, incet-incet, seriozitatea invaluie ca o boala incurabila destinul acelui zmeu.

Si se poate inrosi, umfla in vant, fisura sau rataci de teama, de gelozie, de egoism sau de lasitate,

La fel cum se poate invarti de trei ori prin vantul care ii da sens existentei si transforma in uriasul cu esenta rea si puteri supranaturale, urias care vrea sa inghita totul pentru ca este lacom si are un apetit extraordinar pentru distrugere.

Un zmeu macinat de rautate se da intodeauna de gol prin narcisism si egocentrism.

Se priveste in ochii celui care alearga cu el in mana, isi vede frumusetea, unicitatea si se indragosteste de sine insusi.

Iar, o data indragostit de sine insusi se ravrateste impotriva celui care il face sa straluceasca.

O urma de venin azi, o lupta corp la corp maine, o v-ati ascunselea poimaine si uite asa se pierde in vant si aterizeaza in realitatea altcuiva pentru a-si schimba culoarea, materialul, zborul dar nu si sfoara, singura legatura intre el si celalalt.

Dau numele fericire

2009-07-17T09:25:00.001-07:00

Papucilor de casa care fac pielea infricosata de aerul rece sa se infioare de placerea caldurii,
Cuvantului care iti poate exprima cel mai bine o stare care te furnica pe interior si pe care ai vrea sa o impartasesti,
Baloanelor de sapun pe care le elibereaza copiii prin parcuri si dupa care alearga apoi si daca au noroc le sparg in palma,
Furnicilor de sub piele, care se aduna in varful degetelor cand ceva ce iti doreai de mult e pe punctul de a ti se intampla,
Rosului din obrajii emotionati care face cel mai rosu mar sa simta cum ii zvarcolesc de invidie viermisori prin miez,
Mirosului de copac inflorit al cartii preferate,
Mainii lui care e putin mai mare decat a ta pentru a o putea proteja,
Starii de dinainte de somn cand pleoapele lenevesc ca intr-o zi de duminica ploioasa,
Nasului usor carn al lucrului bine facut si facut de tine,
Gustului de simplitate amestecat cu gust de cafea, de suc de portocale, de mancarea preferata, de sarut, de zambet, de lacrima al diminetilor si al serilor,
Culorii preferate regasita in curcubeu intr-o zi de vara,
Jocului de-a v-ati ascunselea cu visele.

Oameni alesi

2009-07-17T09:23:00.001-07:00

Uneori, oricat ai incerca, pasii tai prin viata raman fara ecou.

Parca ai fi descult si chiar daca tropai, mergi dizgratios sau ostentativ nu reusesti sa intorci priviri. Sunt, totusi cativa oameni alesi.

Oameni care simt la fel ca noi, au aceleasi nevoi

Si totusi mersul lor te face sa vrei sa il imiti, iti starneste o admiratie aproape involuntara, se simte, se vede si se aude ca o muzica indescriptibila si fascinanta.

Acesti oameni fac bataturi de atata mers, dar nu se opresc, pentru ca daca se opresc isi uita rostul,

Iar forta si-o gasesc in fiecare dimineata care li se da in plus.

Un astfel de om a incetat sa mearga duminica, 14 septembrie 2008.

Insa, ciudat sau nu, ecoul pasilor sai persista.

Da, Stefan Iordache a calcat atat de apasat prin viata incat nu ai cum sa nu il auzi chiar si acum cand nu mai este.

Prietenul lui, cu mers la fel de apasat, Gheorghe Dinica ii canta in continuare cu Nelu Ploiesteanu de pe CD-ul pe care l-au inregistrat toti 3:

"La carciuma din cartier, unde se canta si se bea

Vreau asta seara sa petrec cu amintiri din viata mea.

Am mai facut cate-o betie, am mai iubit niste femei si m-am vandut la galerie pentru un bilet de cativa lei! Sunt vagabondul vietii mele,

Maturator de praf de stele si cusurgiu fara cusur,

Iar cand adorm spre dimineata imi reprosez de la-nceput ca n-am luat totul de la viata si nu i-am dat cat as fi vrut!

Am fost si print si cersetor,

Un tradator, un om cinstit

Numai cu viata de actor eu niciodata n-am glumit

Si-n toata a lumii nebunie eu publicul mi l-am iubit

Sunt vagabondul vietii mele...."

Ce ai face daca....?

2009-07-17T09:22:00.000-07:00

Ce ai face daca ai incepe o fraza si desi ti-ai propus ca destinatie finala punctul te-ai impiedica de subiect si ai cadea in abisul punctelor de suspensie,

Te-ai trezi cu un vis incalcit in par,

Cineva ti-ar desena un sotron in inima,

Cel mai bun prieten si-ar pierde memoria si nu ar mai sti cine esti,

Pe lumea asta nu s-ar gasi de mancare decat prajitura ta preferata,

Ar ploua intruna timp de o luna de zile si tu ai uri ploaia,

Ai vrea sa recitesti cea mai misto carte care ti-a cazut vreodata in mana si ai uita alfabetul,

Ai fi intrebat ce culoare in afara de albastru ai prefera sa aiba cerul daca l-ai reinventa tu ca un pictor nebun, Ai uita sa iubesti,

Ai auzi intruna in ureche un ticait nervos de ceas,

Ai fi nevoit sa scrii cea mai frumoasa poveste scrisa vreodata pentru a opri plansul a milioane de copii inainte de a se indesa inciudati in somn,

Te-ai trezi fluture intr-o camera cu lumina aprinsa pentru a alunga inserarea,

Ai uita de ce ai inceput sa insiri cuvintele astea?

Marea, marea-partea a doua

2009-07-17T09:19:00.000-07:00

Timpul s-a metamorfozat in melc. Nu mai simti secundele, minutele, orele vezi doar un melc mare si lenes care incearca sa-si faca drum spre dimineata. Si pe langa faptul ca e lenes, e si meschin. Nu iti incurajeaza somnul, apetitul pentru conversatie sau cheful de a citi, Ii place pur si simplu sa te vada stand in cele mai incomode pozitii, rontaind cate ceva, in timp ce el iti face prastie pleoapele si lasa dare de plictis si motaiala in taraisul sau spre zi. Fie, nu il strivesti intre pleoape! Si, uite asa, simtindu-te generoasa te apropii de mare. Nu conteaza ca ai intarziat cu o ora la intalnire, Nici ca nu ai dormit decat trei sferturi de ora adunate din 9 ore. Conteaza doar ca vantul se joaca cu parul tau decolorat de vopsea, Ca te furnica nisipul sub talpi Si ca soarele incearca sa iti intre pe sub piele promitandu-ti ca ramane si ca te va colora de placere. In complicitate cu prietena, dupa ce te descotorocesti de bagaje, desi camera nu e inca libera, pleci sa-ti cuceresti teritoriul, bucatica ta de vacanta. Dar nu vrei stabilitate. Vrei sa lasi o urma ici, una colo… Stii, pare un paradox, dar e paradoxul tau de vacanta si e permis.

Marea, marea

2009-07-17T09:14:00.000-07:00

Inchizi ochii si o vezi. Dar nu e intotdeauna aceeasi. Uneori e cartea lui Iris Murdoch, o carte de un mov spalacit la suprafata, dar de o tulburatoare profunzime care ti se dezvaluie din momentul in care ii descoperi pagina dupa pagina, Iar alteori e acea adancime lichida a carei culoare variaza in functie de tarmul pe care il uda. Despre aceasta mare in care iti scalzi corpul uscat de cotidian vrei sa povestesti. Si firesc ar fi sa incepi cu drumul. Marea cheama de cele mai multe ori corpuri albicioase si spirite cenusii Si din cand in cand o gasca de doi in unu....pe scurt indragostitii. Cei care si-au ales ca destinatie marea se urca intr-o masina sau intr-un tren si se reinventeaza. Da, starea de mers la mare e neaparat una de relaxare totala spre hipnoza. O data pornit spre mare esti in stare sa iti imaginezi orice e altfel decat in realitatea de zi cu zi tocmai pentru a pune degetul pe rana acestei realitati si a o lasa apoi sa se vindece cu apa sarata care atrage soare, energie, sclipiri, culoare. Ii zambesti complice persoanei de langa tine, de preferat un prieten si te asezi confortabil in scaunul care ti-e rezervat pentru drum, indiferent cat de incomod ar fi. Si incet-incet starea de spirit a celorlalti se intrepatrunde cu a ta.... Poti sa ai chef de un pui de somn sau de o lectura intre somn si realitate, Poti sa ai chef de multe, Dar nu primeaza regulile tale. Cand credeai ca un sanwich inca aburind, o gura de cola, o discutie relaxata cu prietenul de vizavi si o muzica care iti gadila urechile prin casti te pot transpune in starea de mare, un controlor frustrat, o facatura dupa aria mancatorului de seminte si oboseala stridenta bagata in prelungiri de ras a unor fotbalisti din divizia C te fac sa iti revizuiesti, vizibil iritat, pozitia pe acelasi scaun incomod.... Va urma....

Numele cameei

2009-07-17T09:13:00.000-07:00

In salon este o liniste desavarsita... Nu poti intui in ce secol te afli. Indrazneala din privirile celor care parca au incremenit in timp te face sa crezi ca esti intr-o societate in care libertatea nu e ingradita de tabu-uri si de conservatorism, Dar aparitia unei doamne invaluita in mister si norme pe care le respecta cu strictete te pune in mare incurcatura. Privirea ei pudica si plina de feminitate te intimideaza si te face sa vrei neaparat sa ii afli cauza melancoliei mascata de bunele maniere, Parul buclat si foarte bine asezat in dezordinea sa romantica ar face invidios orice stilist din secolul XXI ahtiat dupa trendul vintage, Iar bustul ei......ei, bine, bustul ei ar trezi pasiune in orice barbat plictisit de trupurile aproape goale pe care le claxoneaza in trafic. Pierdut, incerci sa iti inviorezi privirea.... Dupa un simplu exercitiu de acomodare cu realitatea iti dai seama ca ti-ai fixat privirea pe o bijuterie... E o brosa de dimensiune medie pe care a ales sa o poate o domnisoara la fel de absenta ca doamna de pe rochia ei de seara.... E o bijuterie care aminteste de conversatiile de salon din secole a caror exactitate o calculezi scazand alte 2-3 secole din cel in care iti duci existenta, de dansurile de societate, de intalnirile oficiale a doi logodnici din copilarie care abia se cunosc cu o luna inainte de nunta, de demnitatea unor doamne dispuse sa accepte imposibilitatea unei iubiri, de eleganta, de trend-ul vintage,.... Dezlegi misterul?

Limonada e in trend

2009-07-17T09:11:00.002-07:00

Limba iti este intepata de un gust dulce acrisor si te simti in prezent si in trecut, demodat si in trend in acelasi timp.

Ai baut cu ochii inchisi o cana cu un lichid galbui cu vinisoare pocnind de vitamina C si incerci sa faci o reconstituire.

Ai vreo 10 ani si ti-e pofta de ceva dulce, de ceva de baut si de ceva care sa iti piste limba si sa te faca sa te strambi.

Mama e in bucatarie si spala o carafa albastra care seamana cu cerul de vara la mare

Si iti spui ca sigur ti-a ghicit gandurile, \

Dar pentru a fi sigur o pandesti:

Deschide frigiderul si pune mana pe o lamaie dolofana, pocnind de galben si de acru,

O pune pe masa, o taie in doua si o stoarce cu o placere pe care numai mamele o pot intelege.

Apoi pune apa, H2O cum vei invata la scoala, in carafa si o amesteca cu vlaga stoarsa din lamaie.

Dar asta nu e tot.

Deschide o bomboniera la fel de dolofana ca lamaia si varsa doua lingurite in lichidul deja definit,

Apoi lasa totul sa se aseze si te pune sa mananci tot ce e in farfurie daca vrei o surpriza la desert.

Suprins, morocanos dar si complice tacut te supui pentru ca stii ca lamaia aceia dolofana si galbena iti va gadila tie stomacul in complicitate cu apa si zaharul.

E un episod care se reia in viata ta de adult.

Esti intr-un loc in care oamenii isi expun eu-ul public si te uiti pe menu.

Nu ai chef sa bei un whiskey, nu ai chef sa bei sampanie,

Parca ai avea chef de o extravaganta si iti comanzi o limonada.

Pana ce ti se onoreaza comanda te uiti discret in jur

Si constati ca tendintele in materie de bauturi nu sunt departe de tendintele casual din lumea modei.

Daca bautura cu o culoare nedefinita si gustul intre doua gusturi este in tendinte de ce sa ne refuzam placerea de a o comanda?

Pana la urma nu este limonada ta, limonada facuta de mama in carafa albastra,

Ci este ceea ce se bea pentru a fi in trend.

Si deodata nu mai ai pofta de limonada.

Unde e mama sa iti spuna ca ceilalti copii ar fi norocosi sa bea ce bei tu?

Cea mai misto declaratie de dragoste

2009-07-17T09:11:00.001-07:00

Cuvintele raman in memoria afectiva chiar daca lupta corp la corp cu faptele o pierd.

Ele isi gasesc un loc al lor printre circumvolutiuni si nu le deranjeaza sa fie asociate cu stilul vintage,

Iar circumstantele, atenuante sau nu, sunt ratiunea lor de a exista.

Peste astfel de cuvinte am dat astazi in timp ce imi faceam curatenie printre circumvolutiuni si le-am etichetat ca fiind cea mai misto declaratie de dragoste pe care eu am primit-o.

Sunt cuvinte care si-au luat drept circumstanta amorul, asadar.

Citez (din memorie, e drept):

Esti liniste, esti ca un masaj, esti o pastila cu efectul placebo, esti ras cu gura pana la urechi, esti o muzica misto, esti tot.

Si nici nu ma cunostea.

Lamaiul din stomac

2009-07-17T09:08:00.000-07:00

Fata-care-se-simtea-trista-numai-dupa-doisprezece-noaptea era de la o vreme trista tot timpul. Asa ca s-a hotarat sa caute in toate cartile de bucate reteta fericirii. Stia de la bunica ca totul trece prin stomac, chiar (sau mai ales) fericirea. A gasit tot felul de retete. Unele recomandau dulceata din petale de trandafir, stiut fiind ca aproape orice indragostit cand se simte fericit daruieste trandafiri, Altele caramelul, mierea si ciocolata in aceeasi combinatie, pentru ca fericirea trebuie sa fie neaparat dulce. Dar nici una dintre aceste retete complicate si siropoase nu i-a excitat nervii fericirii fetei si era cat pe ce sa se dea batuta in bratele nefericirii. A fost dispusa, insa sa mai faca o ultima incercare. Intr-o carte de bucate foarte prost vazuta de criticii specialisti in fericire si retetele eficiente in a o ademeni, a gasit o reteta pe baza de zeama de lamaie. Cine s-ar fi gandit la asta, Mai ales ca lamaia te face sa te strambi ingrozitor si numai fericit nu pari. Mai mult amuzata, decat increzatoare fata s-a pus pe citit reteta. Nici macar nu era greu de pus in aplicare. Era nevoie de 3 lamai, cat mai rotofeie si mai zemoase culese dintr-un loc foarte apropiat de sufletul celui care prepara lichidul. Zeama rezultata din ele trebuia bauta pe stomacul gol, fara insa a scapa in stomac vreun sambure. Samburii in aceasta reteta aveau tot felul de contraindicatii, neprecizate, doar stranse amenintator in cuvantul contraindicatii. Din ce in ce mai curioasa, fata a nimicit 3 lamai din gradina bunicii, fiinta care a apropiat-o cel mai mult de ea insasi in anii copilariei si ai adolescentei si le-a baut zeama. Era aproape sigura ca nu a scapat nici un sambure. Se pare, totusi ,ca era departe de adevar, fara a o sti inca. Strambandu-se caraghios cateva minute bune dupa ce a inghitit zeama fata si-a vazut mai departe de acea zi, de activitatile sale obisnuite, convinsa ca retetele fericirii sunt o inventie a specialistilor in sentimente care au un umor acid. Spre seara, insa, cand era pe punctul de a se baga in pat, cu tristetea incalcindui-se prin par, a simtit ca ceva i se misca in stomac, ca si cand ar fi crescut in interiorul sau. -Mi se pare sau poate inca ma gadila in stomac gluma specialistului cazut in dizgratie, si-a spus fata si a adormit intr-un tarziu, nu fara a se zvarcoli pe toate partile si a-si simti stomacul pulsand. Dar, pentru prima data dupa mult timp, a visat frumos si si-a amintit ce a visat. Asta a pus-o serios pe ganduri. Nu ca nu s-ar fi bucurat, dar vroia sa stie ce se intampla cu ea. A cautat prin cartea de bucate pana a gasit numarul de telefon al specialistului in fericire atat de criticat de ceilalti specialisti si si-a facut o programare. A doua zi, nebuna de curiozitate s-a lasat consultata de specialist. Acesta, pe masura ce ii examina stomacul zambea din ce in ce mai nervos. Si mai nedumerita, fata a tipat ca vrea sa stie ce are. -Hmmm, l-a auzit pe specialist spunand. A prins radacini in stomacul tau un lamai. Vei afla pe pielea ta, incepand de azi, ce nu era scris in reteta la contraindicatii. Vei fi fericita tot timpul pana se va usca lamaiul din stomac. Asta daca nu va face pui. Vei dori sa mai fii si nefericita dar nu iti va iesi. Crede-ma pe mine, ca sunt specialist. A fi fericit tot timpul este acelasi lucru cu a fi nefericit tot timpul. -Ce idiot!isi spuse fata in gand. Se ridica furibunda de pe masa de consultatii, cu senzatia acuta ca cineva isi bate joc de ea si iesi in lume fara a privi in urma. Voi fi fericita tot timpul, voi fi fericita tot timpul, isi confirma si acum cu cel mai fericit zambet din lume, dupa zile, luni, ani de la consultatie, fata- care-se-simtea-trista-numai-dupa-doisprezece-noaptea, mangaindu-si stomacul-cu-un lamai-care-secreta-fericirea-in-el. E singura, afara ploua si e trecut de doisprezece noaptea.

Cald

2009-07-17T07:41:00.000-07:00

Daca ar trebui sa definesc cuvantul cald as fi pusa in mare incurcatura.

L-as cantari ca un zelos proprietar de bacanie pentru a nu scapa nici un miligram de inteles,

Apoi as flirta cu fiecare inteles pentru a hotari care i se potriveste cel mai bine

Si incet, incet as incepe sa imi amintesc cum i se simte fiecare inteles.

Cald este primul cuvant pe care il rostesti.

Se vede asta in emotia emanata de fiecare por al celor care te aud.

Calda este rusinea pentru ca fierbinteala pe care o simti iti pune la incercare siguranta fiecarui gest.

Cald este somnul pentru ca simti nevoia sa te dezvelesti, sa te cuibaresti in vise, sa bei apa.

Calda este dimineata pentru ca te freci la ochi pana ti se limpezeste privirea si te furnica in tot corpul noua zi.

Cald este orice inceput: primele pagini ale unei carti, primul bulgare facut cu mainele goale, prima atingere, prima gura de cafea, primul acord al subiectului cu predicatul.

Cald, cald, cald....

Pana la urma repetitia este cea care ma ajuta sa definesc.

Cald este tot ceea ce transforma indiferenta in emotie.

Usurata extrag aceasta idee, aparent banala, din lungul sir de idei mai simandicoase care stau tantose si sigure ca le voi alege si etichetez cu ea cuvantul cald.

Asta este pretul pentru cei interesati sa cumpere.

Schiopatand printre doruri

2009-07-17T07:29:00.000-07:00

In pasi de dans dau nas in nas cu inganfatul azi si ma indrept spre sfiosul maine pe acorduri de semnul intrebarii, Ma strecor pe concretul asfalt printre ei si ele cu aer inselator real Si ritmul pragmaticului "trebuie sa..." ma tine cu picioarele pe pamant, in pantofii de dans! Dar niciodata nu reusesc sa-mi mentin echilibrul cand intalnesc privirea dorurilor. Ma fastacesc ca un indragostit naiv, incerc sa stau pe varfuri si in cele din urma alunec spre ieri. Dorurile au gust salciu, gust de limonada, gust de lapte cu cacao, gust de vata de zahar, gust de tot ce imi placea o data, Dorurilor le place sa se joace de-a v-ati ascunselea si de-a tara, tara vrem ostasi, Dorurile sunt saci fara fund si capcane pentru azi si pentru maine. Daca imi prind gandurile intr-un dor, incep sa schiopatez si sa-mi amintesc. Cand mi se face dor sa sar sotron imi amintesc de curtea scolii pe la pranz cu asfaltul dospind ca un cozonac. Daca am pofta sa beau o cana de lapte cu cacao mi se face dor de mama. Si tot asa ca intr-un iures nebunesc pana ma razvratesc impotriva lor, a dorurilor si le cant un cantec de leagan sau le murmur un descantec sau ma joc de-a v-ati ascunselea cu ele. Dorurilor voi cu sclipiri de ieri si gust de "a fost o data...", despletiti-va, insirati-va, numarati-va, aliniati-va pana va incalciti sau ametiti si inchideti ochii vostri nevazuti pentru cinci minute. Cine nu-i gata, il iau cu lopata! Luati-ma de unde nu sunt, dorurilor!

Colectionara

2009-07-17T07:04:00.000-07:00

Nu am stiut asta de la inceput, pe parcurs mi-am dat seama. Prima data mi s-a intamplat cand aveam vreo 5 ani si m-am pierdut de mama. Am vazut multi oameni mari, asa cum imi doream si eu atunci sa fiu, agitandu-se in jurul meu de-a lungul si de-a latul unei strazi care mi se parea ca duce spre nicaieri. Cu mintea de acum as zice ca in acea zi mi-am dat seama ca strazile fara sfarsit nu duc spre cer sau spre capatul lumii ci spre o alta strada pe care nu o cunosti si pe care te simti pierdut si ca agitatia traspirata a celor care vor sa te ajute nu e decat mirosul propriei lor nevoi de a se simti bine cu ei insisi. Si nu am vrut decat la mama. Caldura mainii ei nu mirosea a egoism, ci a acasa, a hai sa-ti spun o poveste si a mangaiere de noapte buna. Da, asta este prima mea piesa din colectia cu rataciri si replici de despartire pe care memoria o atesta. Mai tarziu am inceput sa imi doresc strazi care duc spre alte strazi. Rasfoind paginile colectiei ma amintesc pe strada cu indicatorul "Atentie la virajele emotionale, la dreapta prima iubire, la stanga prima despartire, tot inainte nopti fara insomnii!" si incercand sa-mi dau seama incotro sa o iau. Bineinteles ca am luat-o la dreapta ca orice incepator. Bilantul a fost destul de nefericit: Prima confruntare cu neputinta, cu egoismul emotional, cu lasitatile nascute de rutina, cu nevoia de a lua o decizie, cu rahatul ambalat in staniol de ciocolata. Acum, azi, chiar in momentul in care scriu aceste randuri usor desuete si aducand a literatura de taraba pentru cei care prefera regula de trei simpla in viata, am 29 de ani si am reusit sa-mi imbogatesc colectia intr-atat, incat am ajuns sa creez subcolectii pentru ca nu am vrut sa nedreptatesc pe nimeni. Adica nu ar fi mers sa pun la un loc badaranii cu uitucii, sau lasii cu tupeistii. Acum stiu. Strazile cu soare sunt cele pe care nimeresti cand te inchei la sireturi si uiti sa mai privesti spre cer, strazile cu intersectii sunt cele pe care te trezesti cand esti prea sigur pe tine, iar strazile spre plus infinit sunt doar pentru matematicienii care-ti vand formule ale optimismului. Acum sunt pe strada cu indicatorul 29 si pentru ca mi-am mai exersat usor mersul pe strazi necunoscute voi sti de unde sa imi incep maine cautarea!