Smells like together

Stii piesa aia Smells like teen spirit?

Daca da, hai sa ne tolanim impreuna pe urechea muzicala si din melodie in melodie sa uitam pentru cateva minute, ore si de ce nu, zile ca nu avem voce, ca trebuie sa respectam un program, ca suntem normali.

Vrei?

Hai sa hoinarim printre ritmuri, note si stiluri muzicale pana vom sti cum suna Smells like together!

Nu stii sa scurmi dupa muzica?

Nu-i nimic, invatam impreuna!

Hai sa uitam de singuratatea lui Me, myself and I si sa lalaim pana ne suna a We!

Cum?

Nu stii nici engleza?

In cazul asta...

Notele mi se amesteca in minte:

Gandesc, cant, cant, gandesc!

Nu, nu cred ca ne putem lafai impreuna pe acordurile cele mai fine, pentru ca, nu-i asa, nu stiu cum se face dar cele mai bune piese sunt in limba engleza.

You, Man on the moon try to Remember the time when Words like If you can't say no were abouve Personal Jesus 'cause feelings like Ain't over 'till it's over can be worse then Loosing youre religion!

So, goodnight moon, goodbye man on the moon!

Urasc femeile perverse

Iubirea si ura lasa urme pe oricine, in interior, in exterior sau si si.

Cand iubesti sau urasti crezi ca nimeni nu o mai face ca tine si poate ca asa este.

Insa unii, ca sa se asigure ca ceilalalti le baga in seama felul de a simti, cad in patima ostentativitatii.
Pana aici nimic nemaiauzit.

Sunt doar o persoana care se invarte in jurul cozii banalitatilor.

Si nu ar gresi cu nimic cine m-ar eticheta asa.

De ce am ales totusi sa ma lafai in banalitate?

Pentru ca banalitatea este, de cele mai multe ori cea care iti deschide ochii spre exceptional, spre inedit.

De exemplu, stai la coada intr-un supermarchet de cartier si te intrebi de ce naiba nu ai ales alt magazin, alta ora sau pur si simplu de ce nu ai stat acasa.

Si, cand incepi sa te enervezi incet dar sigur pe aceasta situatie banala, dar totusi cu nimic mai putin iritanta, apare ineditul.

In fata ta, cu un maieu de o culoare incerta, cu mult par cam peste tot si cu o privire de culoarea alcoolului de orice culoare sta un individ intre doua varste.

Nu stii inca de ce dar iti capteaza din prima interesul.

Si fixandu-l, intelegi si de ce.

Pe mana cu care ii intinde casieritei produsele are un tatuaj care seamana mai degraba cu o telegrama scrisa pe viata si lasata la vedere ca un avertisment fara drept de apel:

Urasc femeile perverse.

Misto banalitatea, nu?

Bunicismul

Dintre toate cuvintele care nu exista in limba romana, bunicismul este cel pe care memomoria mea afectiva a avut chef sa-l inventeze astazi si sa-l amestece printre cuvintele intrate de mult in uz.

Dar pentru ca intr-o astfel de situatie adaptarea este grea si acceptarea si mai grea, daca nu imposibila, se cade sa il ajut macar cu o explicare a intelesului.

Bunicismul este dependenta de bunici, placerea aceea aproape bolnava de a face din bunici personaje ireale si minunate.

E o boala a copilariei care isi intinde radacinile si in viata de adult.

Bunicismul nu este, insa daunator.

Te invata sa ai nevoie de povesti, sa stii sa asculti povesti, sa stii sa te joci si sa muncesti in acelasi timp, sa pierzi notiunea timpului fara sa simti, sa traiesti in doua lumi in acelasi timp, cea reala si cea imaginara, sa crezi in nemurirea muritoare.

Pentru ca da, bunicii sunt pentru suferinzii de bunicism acei muritori nemuritori, acei exploatati ai realului si exploatatori ai imaginarului, copiii mari la care viseaza si ei.

Bunicismul nu se trateaza, este doar minimalizat de boala si apoi de moarte.

Te nasti din parinti si mori bunic, suferind de bunicism!

Orcum o iei, pana la urma bunicismul este un cuvant inexistent care exprima cel mai bine o stare de fapt si de spirit cat se poate de reala.

Buna ziua, sunt Jakobe si sufar de bunicism!

Tu?

Repetabilitate contestabila

Ea se priveste in ochi luandu-si ca intermediar oglinda.

Cand a reusit sa uite ca dupa a si b urmeaza c si niciodata tot b,

Ca cerul albastru e o iluzie optica,

Ca zborul poate fi agonia fluturelui in intensitatea luminii,

Ca nu este suficient sa existe ceva ca sa ti se si intample tie,

Ca alcoolul este cea mai slaba imitatie a nepasarii,

Ca ziua si noaptea sunt aceeasi stare altfel luminata,

Ca de la suferinta prost tratata la refulare nu este nici macar jumatate de pas,

Ca linistea nu e altceva decat autosugestie,

Ca indiferenta nu naste monstri ci provocare,

Ca un altfel bine conturat nu va fi niciodata compatibil cu acelasi,

Ca nebunia, agitatia, fuga de normalitate sunt aceleasi fete ale negarii unei realitati triste.

Ca z, y, z sunt echivalentul lui the end?

Poveste in alb negru

Regele-cu-inima-neagra s-a trezit de dimineata cu gandul sa mai faca niste mojicii pentru a se simti bine in pielea lui.

Dar, dupa ce s-a ocupat de igiena personala, a baut o cafea fara zahar, asa ca pentru haini ca el, si-a dat seama ca avea o predispozitie spre introspectie.

Profund nemultumit si-a chemat unul dintre supusi, cel care se ocupa cu adusul si tinutul oglinzii in astfel de momente,

L-a repezit si l-a mustruluit cat sa isi faca incalzirea,

Apoi si-a aruncat o prima privire in oglinda.

Ce a vazut l-a lasat, insa, pentru cateva minute in stare de soc.

Albise peste noapte.

Si, ca si cum nu ar fi fost suficient, au inceput sa-l intepe prin tot corpul impulsuri de atruist.

Vizibil confuz, regele-cu-inima-neagra si-a anulat toate activitatile pe acea zi,

L-a expediat cu un gest scurt pe servitor

Si s-a lasat prada melancoliei.
In minte ii veneau acum toate domnitele albe, suave si pure pe care le iubise pana sa i se innegreasca inima
Si ochii i s-au innecat in lacrimi.

Fire puternica, a incercat, totusi, sa lupte cu aceasta cadere nervoasa,

Dar singura solutie pe care a reusit sa o gaseasca, fara sfetnicii pe care ii avea alaturi cand punea tara la cale sau cand ii venea chef de vreo noua cucerire de care sa scrie a doua zi ziarele de scandal ale imparatiei, facea trimitere la spanzuratoare.

Da, regele-negru-la-inima-albit-peste-noapte a inceput sa joace spanzuratoarea cu toate numele de domnite pe care reusea sa le reconstituie in minte.

Planul era unul simplu: numele care se lega cel mai firesc era numele celei careia i se va supune de acum incolo.
Gata, se hotarase.

Nimic nu il mai putea opri.

Va lupta pentru puritatea lui.

Linistit cu decizia pe care o luase, regele si-a concediat toti servitorii, sarutandu-le mana cum nu mai facuse niciodata in viata asta.

Si-a pus cele mai bune haine pe care le avea si si-a incurajat memoria sa curteze nume de domnite.
Cand, in sfarsit, a simtit ca a gasit numele potrivit, regele s-a oprit si si-a zambit cu cel mai cald zambet din colectia personala, editie limitata.
Ea avea nume imposibil de memorat, albul cel mai delicat din care muscase in toata existenta lui de rege si era cea pe care o ranise cel mai mult.

Nici ca se putea intoarcere de situatie mai cu rost.

In the Mood for Lenny (august 2008)

E liniste desavarsita.

Dormi.

Deodata te trezeste o senzatie acuta de multime dezlantuita pe acordurile unei muzicii pe care deja te-ai hotarat sa o porti ca un tatuaj permanent.

Inca nu stii ce a fost asta...

Hey, American Woman You Belong to me Again and again because You Belive ti se sopteste in ureche!

Ciudat, nu mai e nimeni in afara de tine in incapere.

Te trezesti, te speli pe fata, pe dinti, iti bei cafeaua

Si ziua isi urmeaza cursul firesc.

Dar senzatia ca ceva ti se intampla deja persista.

Pe la pranz ti se lanseaza si provocarea: Are you gonna go my way?

Unde, cand si mai ales cu cine?

Asculti la volum maxim muzica.

Intotdeaua muzica te-a facut sa intelegi mai bine o alta prezenta.

E Lenny,

Tipul acela care da un rost expresiei "You sexy mother fucker",

Tipul acela care canta un fel de rock, amestecat cu funk, jazz, gospel, folk si esenta de drog,

E sexualitatea concentrata intr-un metru si cincizeci de centimetri.

Si asa, cu venele imbibate de muzica te prinde seara.

Pe la 7 jumatate esti deja pe un stadion cu alte mii de drogati cu muzica si iti place la nebunie senzatia de I'll be waiting!

Pana sa simti ca Aint over 'till it's over mai trec, insa, zeci de minute bune.

Pe scena se isterizeaza niste tineri care canta o muzica de garaj cu pretentii de muzica de club underground.

Solistul vocal isi tipa nevoia acuta de stilist, dar nu poti spune ca are o voce chiar atat de rea,

Bateristul, cu o burta prea batrana pentru varsta sa, nu reuseste sa treaca de privirile gen " ba, tu stii ce e aia jena?",

Iar cei doi chitaristi sunt de-a dreptul derutanti,

Oare or fi fost adusi cu forta pe scena?

Pana la urma baietii isi ciupesc frustrarile fie la microfon, fie la tobe, fie la corzile chitarilor luate pe datorie si se duc acasa cu senzatia ca maine-poimane vor parasi garajul.

Nu e rau pentru ei, fiecare are dreptul la cel putin un vis imposibil.

Dupa alte cateva zeci de minute bune de asteptare isi face aparitia pe scena si cel care isi propune sa pozeze in capul unei Love Revolution.

Este exact asa cum ti l-ai imaginat:

Imbibat de sexualitate, fum de tigara, halucinatie de drog, grade de alcool si imbracat funk.

Imediat ce isi incepe goana dupa glorie, dupa aplauze, dupa adulatie iti dai seama ca sunt doi Lenny,

Vezi buze, maini, picioare, privire, fund de Lenny si de Lenny pe scena.

E orgasmic, e eliberare, e fuga spre cineva.

Te simti ca pe canapeaua unui Freud star rock care din momentul in care incepe sa iti cante afla cam tot ce se poate afla despre tine:

Cum erai copil, ce frustrari de adolescent ai, cum iubesti, cum scapi de inhibitii, ce iti testeaza limitele.

Si stii ca esti manipulat, ca muzica ti-a luat mintile si ca tot ceea ce ai putea povesti despre ce ti s-a intamplat pe acest stadion nu are nimic de-a face cu obiectivitatea,

Dar ai lua-o de la capat de fiecare data If You can't say no.

Poate fara The Mood in deschidere.

Nothing else matters

Doua maini se ating,

Doua maini isi dau drumul una alteia,

Doua maini cauta prin intuneric intrerupatorul,

Doua maini se joaca prin parul unui el sau a unei ea,

Doua maini cauta un cd cu muzica de ademenit starile, bune sau rele, cum or fi,

Doua maini se odihnesc langa alte doua maini,

Doua maini canta pentru alte cateva sute, mii de maini care aplauda,

Doua maini scot din pantece o viata si o pun in alte doua maini,

Doua maini imbatranesc si isi lasa intelepciunea din riduri sa atinga alte doua maini,

Doua maini imbratiseaza

And nothing else matters.