Asemanarea

La felul si diferitul sunt limitele intre care oscilam atunci cand construim relatii, indiferent de natura acestora,

Iar a-avea-in-comun, verbul care ne pune in actiune cand suntem suficient de sinceri si de atrasi incat sa dorim apropierea.

In viata reala simt asta cu fiecare gura de aer pe care o inhalez, dar demult nu am mai regasit in scris lipsa de banalitate a descrierii acestui dat.

Zilele astea, insa, deschizand o carte pentru a ma hotari daca sa o citesc sau nu mi-au atras atentia cateva randuri: "Am vazut alaturi o cioara si o barza, m-am mirat indelung si am cercetat cazul lor ca sa descopar cheia a ceea ce aveau in comun. Cand m-am apropiat de ele uimit si tulburat am vazut intr-adevar ca amandoua schiopatau."(The Cause Of A Bird's Flying and Feeding With A Bird That It's Not Of Its Own Kind. Rumi, Mathnawi, Cartea a doua)

Cum nu iti imaginezi ca o sa fii

Fiecare are visele sale proiectate in viitor.

E atat de simplu sa iti imaginezi un tu diferit de cel din prezent incat cu totii o facem.

Ceea ce nu se poate controla, insa, este gradul de deteriorare a acestor vise in timp, calitatea si bagajul de impliniri si dezastre personale pe care le iei cu tine in viitor.

Cand esti atat de mic incat urcatul in copac pare a fi cel mai curajos act de care ai putea fi in stare, pantofii mamei sau ai tatei, dupa caz, felul meticulos in care ei isi pun la punct ritualul dusului la servici iti starnesc invidii de nepotolit.

Te si vezi in locul lor si crezi ca nimic nu te-ar face mai fericit decat sa ai o viata de adult.

Cresti, incet, incet, perfectionandu-te in arta jucatului de-a-cei-mari si fiecare lucru care ti se intampla pare a avea un rost pe care nu intotdeauna il intelegi, dar il accepti ca fiindu-ti dat,

Iar fiecare zi de nastere te pregateste parca pentru implinirea acelor vise despre viitor.

Plangi, razi, te indragostesti, suferi, te alinti, iti sfidezi varsta, iti pui intrebari cu o semiseriozitate pe care ti-o tolerezi pentru ca nu vrei sa iti fii propriul guru si daca esti norocos te declari multumit de ceea ce devii pe parcurs.

Se intampla, totusi, si nu de putine ori ca, la un moment dat, sa nu iti mai recunosti prezentul care ar fi trebuit sa fie pamantul fertil pentru visele despre viitor din trecut.

Si atunci iti dai seama ca visele te ajuta doar sa cresti si sa atingi o maturitate incomoda dar necesara pentru a intelege ce ti intampla si cine esti tu de fapt.

30 plus/minus ceva maruntisuri

Nu te pregateste nimeni pentru transformarea ta in femeie.

Intr-o zi pur si simplu o simti pulsandu-ti prin vene si nimic nu mai este la fel.

Foarte atenta cu tine cand vine, femeia ti se aseaza sub talpi ca o prima zapada,

Te face sa razi inconstient si fericit,

Te imbujoreaza de nerabdare si te incarca cu seriozitate, simt autocritic si linistea acceptarii de sine,

Te rasfata cu creme, iti zambeste complice cand te uiti in sifonier si are rabdare.

Stie ca fata inca e acolo,

Acea tu care a trecut prin anii '20 dornica sa experimenteze si care nu si-a refuzat nimic.

Nu ridica din spranceana nici cand recapituleaza escapadele sentimentale care s-au copt dupa amestecul unor ingrediente ca teama de singuratate, idealism, altruism si refuz de a estima exact puterea defectelor,
Tradarea oamenilor carora li s-a supraestimat capacitatea de a intelege si de a aprecia,

Nici cand face un rezumat al tendintelor vestimentare si al obiceiurilor culinare.

Stie ca hainele care amintesc de duiosia, nebunia si nestatornicia adolestentei si gustarile cu iz de stimulare a starii de bine sunt ca o ultima campanie a unei lupte deja pierdute dupa 25,

Ca anii '30 sunt perioada ei de fertilitate
Si ca, mai devreme sau mai tarziu, victoriile pasagere ale maturitatii vor fi recunoscute prin pactul care se va incheia intre "nu inca" si "este timpul".

Femeia nu este acea tarfa a vietii cotidiene, nici acea fiinta aproape supranaturala care continua sa se multiplice pentru a nu fi uitata,

Ci doar o varianta imbunatatita a unui roz purtat in primele luni de viata, a sutienelor menite a ascunde modificarile produse intr-un corp prea obisnuit cu realitatea a ceea ce este si a razvratirii unui spirit in cautare de sine.

Femeia este blandete, intelegere, cochetarie, sclipire de viata noua, hotarare, sexualitate si lascivitate atent si ingenios dramuite si copilarie conservata intr-un sambure care isi poate alege singur fructul.

D'ale Craciunului

Anul acesta a fost un an ciudat pentru mine, un an al extremelor.
Un amestec de maturitate si de infantilism reprimat atunci cand ar fi trebuit sa se manifeste si reactualizat la o varsta la care nu numai ca pare penibil, dar la care se lasa si cu pierderi neestimate,
De liniste si nestare,
De impreuna si fara,
De superficialitate si profunzime innecacioasa,
De feminitate imbracata in rochii si intretinuta cu creme bio si masti de fata exfoliante si de adolescentism amagit cu accesorii.
Un an in care am pus accent pe prietenii, un an in care am castigat prieteni, frumosi, nebuni si acolo, am lasat vechile prietenii sa isi dezvaluie savoarea ca un vin bine pastrat in crama unui fin degustator si in care am pierdut prieteni sau am constientizat ineficacitatea unor tehnici de resuscitare a prieteniei precoce,
Un an in care m-am cunoscut mai bine si am reconstituit puzzle-ul unor paradoxuri care ma definesc.
Si nici nu am apucat sa implinesc 30 de ani pe 17 februarie ca a si venit Craciunul.
Un Craciun ca un gol in stomac.
Oare sa ma uit in frigider sau sa trag aer in piept?

Smells like december

Strazile, oamenii au o aroma aparte in decembrie.

Miros a relaxare, a zarva, a nerabdare.

Si-au incuiat timpul in ceasurile lor mecanice sau cu baterie, de firma sau de bazar, au incremenit intr-o a opta zi a saptamanii pe care au numit-o cu emotie "Azi e Craciun",

Cresc ca o coca bine framantata si asteapta cu nerabdare sa se rumeneasca de bucurie in Ajunul Craciunului, in cuptorul cu sentimente ca duiosie, placerea de a darui, placerea de a primi, iubirea privita la microscop. Nici macar nu trebuie sa existe un Mos Craciun.

Craciunul e in fiecare ca un organ pe care nu il simti, nici nu il vezi la radiografii, dar care te ajuta sa respiri sanatate si pofta de viata.

Craciunul e tu, eu, noi, ei.

Craciun Fericit!

Istorioara

Intr-o seara

Ea venea de-afara

Cu o mare povara.

Si cum linistea din camera

Era agera,

Simtea ca trebuie

Sa se ghemuie.

S-a ghemuit asadar,

Fara a avea un anume har

Si a asteptat

Pana spiritul,

Lenesul,

S-a desteptat

Si a actionat.

In primul si in primul rand

I-a slobozit cate un gand.

 Dar cum gandurile se certau

Si prea mult nu se suportau,

Ea a hotarat subit

Sa isi caute un ursit Indiferent cat ar fi obosit

Si cat de mult gandurile ar fi urzit.

A umblat prin lume

Pana si-a facut un nume

Si apoi a asteptat

Sa vada ce i-a fost dat.

Dar cum nu era asa usor cu datul sa te iei

Cum era sa numari pan'la un-doi-trei,

Ea a facut o depresie

Si a ajuns la o concesie.

A stat zile-n sir in fund

Fara a avea nici un gand

Doar o mare nebunie

Aceea de a se inchide intr-o cutie

Si de a iesi doar atunci

Cand visele i-ar mai fi crescut cu cativa inchi.

Din cand in cand

Din cand in cand imi fac o exfoliere afectiva.

Procedura e simpla:

Ma intind, fixez albul din tavan, imi amintesc, dupa care indepartez amintirile moarte pentru revigorarea celulelor sentimentale si clatesc cu apa rece.

Imi amintesc, ca dintr-o viata anterioara, toti oamenii de care mi-a fost drag si pe care i-am pierdut, prosteste sau nu,

Din vina mea, a lor sau a circumstantelor.

Important este ca imi asum si prosteste si ca la carte.

Pierderea e orcum pierdere.

Conteaza doar cum ti-o justifici pentru tine.

Constat, totusi, ca slabiciunea isi baga coada de fiecare data,

Slabiciunea controlata sau manipulata,

A ta sau a celuilalt,

Si te trezesti cu mai putini aliati,

Cu mai putine fete care iti incurajeza firescul

Si cu din ce in ce mai multe fete a caror expresie te dezaproba.

Ai vrea sa le spui ca scurtcircuitele se intampla, ca diferentele dintre ceea ce esti si ceea ce exprimi trebuie sa ia in considerare o marja de eroare a eului stresat, tracasat, somnoros sau morocanos.

Dar nu reusesti decat sa fii din ce in ce mai antipatic, inchis si spre final invizibil,

Iar singurul act de incurajare la care te poti supune este rabdarea.