miercuri, 16 februarie 2011

Din culisele varstei

Patul are impregnat un miros profund de somn fara vise,
Ceasul ticaie doar in subconstientul sau de ceas pentru ca are bateriile scoase,
Iar eu dorm pe o parte, rasucit si agitat ca un melc dupa ploaie.
Cand ma voi trezi deja voi avea cu un an mai mult:
Cafeaua va mirosi a 32, mersul va semana a 32, parul va avea o nuanta de blond 32.
Dar sunt un soldat curajos al armatei imbatranirii asa ca ma voi arunca in front cu dorinta de a castiga o noua lupta.
Tovarasii mei de arme, prieteni, cunostinte sau oameni care au dorit la un moment dat sa ma aiba, imi studiaza reactiile si ma incurajeaza.
Pana nu le vine randul prefera sa nu se gandeasca la aceasta lupta.
Ce pot sa le spun?
Corpul imi spioneaza orice reactie,
Ochii isi cauta culoarea,
Sufletul studiaza filosofii la moda,
Mintea a ramas cu restante la matematica si consulta psihologi cu prestanta,
Picioarele aleg drumuri necunoscute doar pentru a-mi face incercarile mai motivante.
Nu e nici un secret: imbatranirea vine ca o infrangere atunci cand nu mai stii sa asculti, sa mai dai o sansa, sa treci peste orgolii nejustificate, sa incerci, sa zambesti, sa te ierti si sa ierti , sa iti exploatezi firescul.