sâmbătă, 20 iunie 2009

Poveste in alb negru

Regele-cu-inima-neagra s-a trezit de dimineata cu gandul sa mai faca niste mojicii pentru a se simti bine in pielea lui.
Dar, dupa ce s-a ocupat de igiena personala, a baut o cafea fara zahar, asa ca pentru haini ca el, si-a dat seama ca avea o predispozitie spre introspectie.
Profund nemultumit si-a chemat unul dintre supusi, cel care se ocupa cu adusul si tinutul oglinzii in astfel de momente,
L-a repezit si l-a mustruluit cat sa isi faca incalzirea,
Apoi si-a aruncat o prima privire in oglinda.
Ce a vazut l-a lasat, insa, pentru cateva minute in stare de soc.
Albise peste noapte.
Si, ca si cum nu ar fi fost suficient, au inceput sa-l intepe prin tot corpul impulsuri de atruist.
Vizibil confuz, regele-cu-inima-neagra si-a anulat toate activitatile pe acea zi,
L-a expediat cu un gest scurt pe servitor
Si s-a lasat prada melancoliei.
In minte ii veneau acum toate domnitele albe, suave si pure pe care le iubise pana sa i se innegreasca inima
Si ochii i s-au innecat in lacrimi.
Fire puternica, a incercat, totusi, sa lupte cu aceasta cadere nervoasa,
Dar singura solutie pe care a reusit sa o gaseasca, fara sfetnicii pe care ii avea alaturi cand punea tara la cale sau cand ii venea chef de vreo noua cucerire de care sa scrie a doua zi ziarele de scandal ale imparatiei, facea trimitere la spanzuratoare.
Da, regele-negru-la-inima-albit-peste-noapte a inceput sa joace spanzuratoarea cu toate numele de domnite pe care reusea sa le reconstituie in minte.
Planul era unul simplu: numele care se lega cel mai firesc era numele celei careia i se va supune de acum incolo.
Gata, se hotarase.
Nimic nu il mai putea opri.
Va lupta pentru puritatea lui.
Linistit cu decizia pe care o luase, regele si-a concediat toti servitorii, sarutandu-le mana cum nu mai facuse niciodata in viata asta.
Si-a pus cele mai bune haine pe care le avea si si-a incurajat memoria sa curteze nume de domnite.
Cand, in sfarsit, a simtit ca a gasit numele potrivit, regele s-a oprit si si-a zambit cu cel mai cald zambet din colectia personala, editie limitata.
Ea avea nume imposibil de memorat, albul cel mai delicat din care muscase in toata existenta lui de rege si era cea pe care o ranise cel mai mult.
Nici ca se putea intoarcere de situatie mai cu rost.

vineri, 5 iunie 2009

In the Mood for Lenny (august 2008)

E liniste desavarsita.
Dormi.
Deodata te trezeste o senzatie acuta de multime dezlantuita pe acordurile unei muzicii pe care deja te-ai hotarat sa o porti ca un tatuaj permanent.
Inca nu stii ce a fost asta...
Hey, American Woman You Belong to me Again and again because You Belive ti se sopteste in ureche!
Ciudat, nu mai e nimeni in afara de tine in incapere.
Te trezesti, te speli pe fata, pe dinti, iti bei cafeaua
Si ziua isi urmeaza cursul firesc.
Dar senzatia ca ceva ti se intampla deja persista.
Pe la pranz ti se lanseaza si provocarea: Are you gonna go my way?
Unde, cand si mai ales cu cine?
Asculti la volum maxim muzica.
Intotdeaua muzica te-a facut sa intelegi mai bine o alta prezenta.
E Lenny,
Tipul acela care da un rost expresiei "You sexy mother fucker",
Tipul acela care canta un fel de rock, amestecat cu funk, jazz, gospel, folk si esenta de drog,
E sexualitatea concentrata intr-un metru si cincizeci de centimetri.
Si asa, cu venele imbibate de muzica te prinde seara.
Pe la 7 jumatate esti deja pe un stadion cu alte mii de drogati cu muzica si iti place la nebunie senzatia de I'll be waiting!
Pana sa simti ca Aint over 'till it's over mai trec, insa, zeci de minute bune.
Pe scena se isterizeaza niste tineri care canta o muzica de garaj cu pretentii de muzica de club underground.
Solistul vocal isi tipa nevoia acuta de stilist, dar nu poti spune ca are o voce chiar atat de rea,
Bateristul, cu o burta prea batrana pentru varsta sa, nu reuseste sa treaca de privirile gen " ba, tu stii ce e aia jena?",
Iar cei doi chitaristi sunt de-a dreptul derutanti,
Oare or fi fost adusi cu forta pe scena?
Pana la urma baietii isi ciupesc frustrarile fie la microfon, fie la tobe, fie la corzile chitarilor luate pe datorie si se duc acasa cu senzatia ca maine-poimane vor parasi garajul.
Nu e rau pentru ei, fiecare are dreptul la cel putin un vis imposibil.
Dupa alte cateva zeci de minute bune de asteptare isi face aparitia pe scena si cel care isi propune sa pozeze in capul unei Love Revolution.
Este exact asa cum ti l-ai imaginat:
Imbibat de sexualitate, fum de tigara, halucinatie de drog, grade de alcool si imbracat funk.
Imediat ce isi incepe goana dupa glorie, dupa aplauze, dupa adulatie iti dai seama ca sunt doi Lenny,
Vezi buze, maini, picioare, privire, fund de Lenny si de Lenny pe scena.
E orgasmic, e eliberare, e fuga spre cineva.
Te simti ca pe canapeaua unui Freud star rock care din momentul in care incepe sa iti cante afla cam tot ce se poate afla despre tine:
Cum erai copil, ce frustrari de adolescent ai, cum iubesti, cum scapi de inhibitii, ce iti testeaza limitele.
Si stii ca esti manipulat, ca muzica ti-a luat mintile si ca tot ceea ce ai putea povesti despre ce ti s-a intamplat pe acest stadion nu are nimic de-a face cu obiectivitatea,
Dar ai lua-o de la capat de fiecare data If You can't say no.
Poate fara The Mood in deschidere.

Nothing else matters

Doua maini se ating,
Doua maini isi dau drumul una alteia,
Doua maini cauta prin intuneric intrerupatorul,
Doua maini se joaca prin parul unui el sau a unei ea,
Doua maini cauta un cd cu muzica de ademenit starile, bune sau rele, cum or fi,
Doua maini se odihnesc langa alte doua maini,
Doua maini canta pentru alte cateva sute, mii de maini care aplauda,
Doua maini scot din pantece o viata si o pun in alte doua maini,
Doua maini imbatranesc si isi lasa intelepciunea din riduri sa atinga alte doua maini,
Doua maini imbratiseaza
And nothing else matters.