Intr-o dupa-amiaza de inceput de martie am constientizat, mai profund decat o facusem vreodata in cei 32 de ani ai mei cat de mult pot sa doara te iubesc-urile nespuse, acele te iubesc-uri pe care le stii acolo, care sunt prea comode, prea timide, prea orgolioase, prea nesigure sau prea sigure pe ele pentru a iesi la suprafata sau care pur si simplu nu isi gasesc niciodata un moment al lor.
Disparusera mainile aspre si crapate de atata munca pe care le divinizam in copilarie, corpul acela usor cocosat de barbat incercat si bunic jovial si generos, zambetul cald si cu o usoara stralucire de dantura falsa.
Disparusera fara a-mi primi te iubesc-ul care a fost intotdeauna acolo, nespus, in aerul pe care il respiram impreuna, in distantele, intotdeauna fizice, impuse de rostogolirea de bulgare de zapada a existentei fiecaruia dintre noi.
Acum te iubesc-ul meu are gust de pierdere, de gol, de recunostinta-tristete, de amintire.
Ma port cu el delicat, il asez intr-un loc special, il sterg de praf, ii fac toate poftele, ii sunt cea mai buna prietena.
Te iubesc-ul acesta nespus, dar atat de adanc inradacinat in mine e parte din ceea ce sunt.
Disparusera mainile aspre si crapate de atata munca pe care le divinizam in copilarie, corpul acela usor cocosat de barbat incercat si bunic jovial si generos, zambetul cald si cu o usoara stralucire de dantura falsa.
Disparusera fara a-mi primi te iubesc-ul care a fost intotdeauna acolo, nespus, in aerul pe care il respiram impreuna, in distantele, intotdeauna fizice, impuse de rostogolirea de bulgare de zapada a existentei fiecaruia dintre noi.
Acum te iubesc-ul meu are gust de pierdere, de gol, de recunostinta-tristete, de amintire.
Ma port cu el delicat, il asez intr-un loc special, il sterg de praf, ii fac toate poftele, ii sunt cea mai buna prietena.
Te iubesc-ul acesta nespus, dar atat de adanc inradacinat in mine e parte din ceea ce sunt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu