vineri, 6 ianuarie 2012

Retrospectiva de insectar

Zbaterile unui an au ceva din zbaterile din aripi ale fluturilor.
Zborul reprezinta visul, lumina atractia, aripile arse riscul.
2011 a avut de toate.
Ca orice an care se naste din propria sticla de sampanie si din propriul pachet de artificii nu a uitat sa colectioneze vise, sa isi mai scape din cand in cand de sub control pasiunile si viciile si sa isi asume riscurile.
Desi analistii i-au prezis traiectoria vietii sociale, politice si financiare cu marja de eroare aferenta, marja pe care unii o numesc destin, altii vointa divina iar altii intamplare, nimeni nu a putut spune cu exactitate cum va bate inima lui 2011, ce suferinte va trebui sa indure si ce bucurii sa ofere.
Pasionatii de astrologie au apelat chiar la astrogramele personalizate pentru a incerca  sa se pregateasca pentru zvacnirile de personalitate ale lui 2011.
Pentru fiecare, insa, anul deja sfarsit a avut un spectacol de oferit:
Un spectacol de o tristete sfasietoare, de o bucurie molipsitoare, de o monotonie sufocanta, in functie de inspiratie, protagonisti, scenariu si resurse,
Un spectacol fara spectatori, cu doi-trei curiosi, sau cu sala plina si casa de bilete inchisa.
Pentru mine 2011 a fost un in care mi-am odihnit putin aripile atinse de lumina puternica si m-am bucurat mai mult de zborul altora, un an cu pierderi ireparabile si bucurii simple, un an in care am incercat sa imi impaturesc tabieturile si sa le asez in sertarele fiecarei luni cu pachetele parfumate cu aroma de frezii printre ele, un an in care am mai cochetat cu un stil, stilul funky, pentru a-mi zambi din oglinda a joaca de-a mine si in care mi-am redescoperit placerea de a citi cu picioarele in tavan, cu burta pe perna sau cu o acadea printre dinti din scriitorii preferati si de a asculta muzica la orice ora daca urechea in care stateam asa avea chef.
A fost un an greu, un an al bucuriei temperate si al tristetii trecuta pe la psiholog, acea tristete care isi stie limitele si nu le depaseste, dar nu am uitat sa fac liste cu trebuie sa-uri si cu imi doresc sa-uri.
Asa ca 2012 m-a gasit cam funky si cam intr-o ureche muzicala, dar cu aripile pregatite de zbor.

Niciun comentariu: