Ziua de nastere te deprima doar daca ii atribui aceasta optiune. Ea poate fi la fel de bine o zi obisnuita cu mustati de cea mai a ta zi din an. Te trezesti, iti bei cafeaua, asculti muzica preferata in timp ce te speli pe dinti si te machiezi, te duci la birou sau mai lenevesti in pat, in functie de ziua din saptamana in care cade, iti mangai pisica, iti hranesti copilul, iesi cu cainele la plimbare, iti imbratisezi partenerul de buna dimineata sau iti zambesti in oglinda a buna dimineata, dupa caz si apoi te scoti in lume si te astepti sa le mirosi de la departare celorlalti a sampanie si a tort, a arbore genealogic, a mama care urla in durerile facerii, a copilarie cu cheia de gat si cravata de pionier, a adolescenta cu iubiri neimpartasite si toane de poet amator, a studentie marcata de prietenii legate pe viata, de iubiri care sapa in memorie gropi in care te ascunzi atunci cand te joci de-a v-ati ascunselea cu amintirile si de o colectie impresionanta de idealuri si principii, a maturitate cu aer de lectii invatate si cu pofta de selectie riguroasa a orice lasi sa ti se intample, a toate iubirile, fericirile, tristetile, nimicurile, plictiselile experimentate pana atunci. Dar, totusi, nu te miri ca pentru ei, pentru strainii care isi vad de rutina lor si isi ling ca o pisica blana care le acopera traitul, esti doar ecoul unor pasi care te apropie si te indeparteaza. Va veni si randul lor. Uneori te si amuzi facandu-le in ciuda pe la spate.
Cel mai mult si mai mult mie una imi place, insa, faptul ca ziua de nastere nu iti bate in pleoape in fiecare an in aceeasi zi. Daca si-ar alege ca zi de vizita doar sambata ar fi simplu. Ai gati, ai cumpara ceva de baut, ai da o petrecere pentru cei mai apropiati prieteni, ai iesi in oras sau ai sta inchis in camera ca sa iti pui la marinat depresia in suc propriu, ti-ai spune la multi ani si ai avea duminica ca zi de spa. Dar, nu. Intr-un an trebuie sa fii pregatit sa te sarbatoresti intr-o luni, iar in altul intr-o miercuri, de exemplu.
In anii in care esti nascut duminica imprumuti parca aura acestei zile mofturoase, lenese si insiropata in tabieturi. Vorbesti aproape fara oprire la telefon, mai intai cu mama, daca nu iti este prin apropiere, apoi cu toti oamenii dragi care iti incap in buzunarele laterale ale sfarsitului de saptamana, te lafai langa o cafea si aproape ca te soarbe ea pe tine din cateva inghitituri, citesti, desfaci o sticla de vin bun, te gandesti de doua ori inainte de a iesi din pijamale si din papucii de casa, cauti un film bun, te topesti de placerea de a-ti sparge un timpan cu muzica data la maxim si, mai spre dupa-amiaza, te incumeti sa te vezi cu prietenii si te lasi stors ca o portocala de farmec, cu pulpa cu tot.
Da, este al naibii de bine sa fii nascut intr-o zi de duminica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu