luni, 30 decembrie 2013

Cu fricile in vizita


Fiecare an ne pregateste cate unul sau mai multe party-uri private la care ne regasim cu cei care stiu sa danseze in acelasi ritm cu noi, sa ne pandeasca de dupa colt si sa ne admire sau sa ne arunce priviri incruntate, sa ne faca sa radem cu gura pana la urechi, sa ne povesteasca si sa ne asculte povestile, una sau mai multe lectii pe care daca nu le vom invata, nu vom reusi sa evoluam, sesiuni de devorare a propriilor placeri pana la os, nopti linistite cu vise despre oamenii de care ne este dor sau pe care nici macar nu ii cunoastem, nopti albe ca o pedeapsa, dimineti incarcate de inspiratie si chef de viata si dimineti in care ne impotmolim in propriile defecte, fericiri si tristeti de moment, plictiseli si iubiri intense, linistite sau agitate ca un cosmar, plusuri si minusuri pe listele cu proiecte, dorinte. Insa, cand acest an se aproprie de final, stie sa se retraga discret in cutia cu ani traiti si sa ii faca loc la multi ani-ului incarcat de asteptari.
Anul a inceput cu un mix de emotii, de experiente, de alegeri. Am scris mult, uneori pana m-am pierdut in nopti fara fund, am lasat teatrul sa ma inghita pentru a putea sa scriu cronici din interiorul sau, am ascultat muzica aceea care niciodata nu ma tradeaza daca am nevoie de pansamente pentru raul si pentru binele experimentat zi de zi, am mers la concerte si mi-am riscat elasticitatea tenului expunandu-l fumului din cafenelele in care stiu sigur ca vin oameni misto, am intalnit oameni frumosi si ambitiosi pe care i-am provocat la interviuri pentru ceascadecultura, am calatorit cu moderatie, dar in locuri in care ma astepta relaxarea, m-am temut si am luptat cu fricile pentru ca nu vreau sa imi tradez niciodata adevarata natura, veselia. Pot spune ca in 2013, mai mult decat oricand pana acum, mi-am primit fricile in vizita, am stat impreuna la o cafea, am mers prin magazine, la intalniri cu oameni necunoscuti, dar faini si pana la urma au ramas si peste noapte. Acum suntem prietene, desi, din cand in cand, ne mai tradam. Cea mai hoata dintre frici este frica ca nu voi avea un copil. Insa, atat de mult m-a bucurat venirea pe lume a celei de-a doua nepoate, Maria-Magdalena, incat am reusit, cel putin pentru o perioada sa o fac de ras pe aceasta frica in fata superiorilor sai, monstri cu fata de slabiciune umana. Nu m-a mai deranjat cu prezenta de ceva vreme. Poate ca ma priveste pe furis de undeva, de dupa vreun colt al subcontientului, dar, deocamdata, ne tinem la distanta. Nici cu frica ca nu voi fi suficient de buna pentru a scrie cronici de teatru si de carte care sa fie citite cu placere de oameni necunoscuti, dar dispusi sa atinga punctul final nu mi-a fost usor sa ma infrunt. Insa, mi-am pus armura firescului si se pare ca am reusit sa supravietuiesc. E drept ca m-am aliat cu oameni care au crezut in mine, unori mai mult decat eu insami am facut-o. Cel mai mult, insa, in 2013 mi s-a imbogatit colectia de naivitati nascute dintr-un exces de maturitate. Da, am asa ceva. Este intr-adevar o colectie aparuta pe baza unor mutatii genetice in plan afectiv si in plan rational, dar fara ea as fi pierduta. Colectia imi gazduieste toate micile bucurii pe care mi le ofer atunci cand sunt suficient de matura, incat sa iubesc oameni profund diferiti de mine, toate stangaciile si scaparile care mi se strecoara printre degete de fiecare data cand vreau sa fac bine fara sa am un plan anume, toate ai laviurile pe care le daruiesc fara asteptari prea mari.
In 2013 am mers la cel putin 3 concerte Robin and The Backstabbers si la tot atatea Alternosfera, semn ca unele fixatii chiar se accentueaza cu varsta, am cochetat un pic mai mult decat de obicei cu stilul office fistichiu, m-am imprietenit cu unii copii care imi zambesc de fiecare data cu sufletul cand ma vad, Alex, Sofia, Sara-Iudit, Alessia, Magdalena, am mers la teatru atat de des, incat mi-am tocit simtul critic suficient pentru a avea motiv sa il ascut din nou, am citit mult si am vorbit apoi cu mine in scris despre ceea ce am citit, am dansat pe la nuntile altora ca si cum ar fi fost ale mele, am botezat-o pe nepoata Maria-Magdalena, am revazut Venetia, am intalnit oameni care ar fi vrut sa ramana in viata mea, dar nu au stiut cum, am ascultat-o pentru prima oara live pe Patricia Kaas, m-am lasat apreciata, cu stangacie, e drept, de oameni pe care la randul meu ii admir mult, am cumparat in exces inele din cupru pe care doar eu si cateva excentrice le-ar purta, de la o fata foarte talentata si pe care deja o iubesc, desi am vazut-o doar de vreo cateva ori, am inventat retete pentru intro-urilor unor interviuri de suflet cu oameni pe cat de diferiti, pe atat de asemanatori prin firescul si curajul cu care fac ceea ce au ales sa faca, Felicia Filip, Bogdan Suceava, Liviu Antonesei, Medeea Marinescu, Ionut Cornila, Liviu Bratescu, Aurica Ichim, doctorul Dan Timofte, am citit primul interviu cu mine si primul meu articol in revista culturala Timpul, am organizat cum m-am priceput eu mai bine intalnirea de zece ani de la terminarea facultatii cu oameni care m-au ajutat sa cresc si pe care ii simt mereu aproape, ca pe o vena care imi pulseaza in tampla.
Puzzle-ul 2013-lui meu ar arata cam asa: ceascadecultura, te, Oana, Pintilie, cupru, Alex, Venetia, inele, mama, Olariu, cronica, doctorul Razvan Constantinescu, mesaj, Patricia, Hamletmachine, Kass, concerteconcerteconcerteconcerteconcerteconcerte, nepoata, iubesc, mi-e somn, Barnes, Maria-Magdalena, Parul Venerei, Julian, Adenium, Timpul, ceaiulenglezesc cu putin zahar si mult lapte, 34, tocuri, ciorapi colorati, rochiirochiirochiirochiirochii, liniste, Bucuresti, insomnii, masti cu miere de albine si zambete in exces, dansdansdansdansdans, prietenii pe viata, idile, sarutari furate si nerecuperate, Gura Humorului, v-ati-ascunselea, Golem, Festivalul International de Teatru pentru Publicul Tanar, cu Alessia, lene cu caimac de cafea, FIE, covor rosu, ironie, 10 ani,   teatruteatruteatruteatruteatruteatruteatru, Letitia, dragoste in asteptare, dar, la multi ani!, dorinta, curiozitate, reuniune, Boca-Stanescu, admiratie, abia te astept 2014.

 

 

Niciun comentariu: