Echilibrul fragil al verii

Nu ploua inca si totusi serile miros a imbufnare si a fum.

Vara isi fumeaza ultimele momente cu lascivitate si cu nerv

Iar oamenii, marunti sau importanti, isi incetinesc ritmul in incercarea de a-i retine scrumul si de a se imbiba de mirosul de fum pana isi vor putea permite o noua vara.

Fie ca sunt pe o plaja, fie ca abia s-au intors in biroul insipid si isi admira in geamurile fumurii pielea in nuante de carbonizat deja ii simt lipsa.

Vara ei merg in salile de cinema ale imaginatiei si isi derulueaza filmul viselor, asa cum s-a legat pana in acel moment, ca un regizor exigent si revolutionar,

Vara isi odihnesc dezamagirile pe plaje monotone si rupte de timp si spatiu,

Vara isi prelungesc durata orgasmului,

Vara isi radiografiaza relatiile.

Totul incepe cu o cafea cu lapte care vara este servita la o ora ce ar trebui amendata.

Puritatea si nevoia de caimac a laptelui fiert se amesteca cu neastamparul, cu dependenta de aroma si de filtru a cafelei si te fac sa iti doresti dimineti cu soare jucaus si insomniac si sa te lasi prada propriei libertati.
Vara este de o fragilitate si o frumusete pe care nu le intelegi pe deplin decat atunci cand te afli in sevraj, in camerele de reabilitare ale unei toamne melancolice care te impinge sa scoti la iveala ratiunea si sa iti uiti visele adormite intr-o camera de hotel de lux pe care de mult nu ti-o mai poti permite.