Cu toamna in cizme

Cizmele sunt iubiri de o toamna-iarna.
Iubiri din piele, mai intoarsa pe toate partile ei de piele sau mai la locul sau,

Iubiri din imitatie de piele, care la randul lor sunt imitatii de iubiri, amagiri pe care asfaltul tafnos le destrama inainte de a se lafai in pielea lor de laudaro-amagiri (amagiri laudaroase, explicatie necesara pentru cei care ma acuza deja de ofensa adusa limbii)

Iubiri crosetate sau leopardizate,

Iubiri pana la genunchi, sub genunchi sau deasupra genunchilor,

Iubiri in diverse nuante si modele, cu toc sau plate ca un patinoar.

Fara ele frigul ti-ar putea patrunde in oase si ai uita sa mergi,

Stropii de ploaie ti-ar decolora pentru totdeauna oja de la picioare si nu te-ai mai simti cocheta, ba chiar te-ai imbolnavi de melancolie.

Cizmele sunt iubiri care te fac sa te simti superficiala dar femeie cand le vanezi prin magazine.

Nici eu nu ma pot tine departe de ele.

Asa ca am pus ochii, intr-un octombrie bosumflat, incruntat si rece, pe o pereche de cizme din piele intoarsa dar marturisesc ca nu a fost dragoste la prima vedere.

Era cat pe ce sa-mi bag picioarele intr-o pereche de cizme de cauciuc cu sindromul "pesonalitate multipla" si sa imi asum statutul de gradinareasa intr-o ureche.

Dar m-am culcat pe-o ureche vreo 2 zile si a trecut.

Acum sunt indragostita pana peste urechi de cizmele mele din piele intoarsa

Si mi-e bine, bine cu oja rosie la degetele de la picioare.