Amintiri din penarul chinezesc

Suntem copii, elevi, prieteni, subordonaţi, poate şefi, colegi, părinţi.

Încă din primele momente de viaţă învăţăm, aşadar să facem parte dintr-un grup.

Familia este grupul care ne pregăteşte pentru celelalte grupuri în care va trebui să ne integrăm pe parcursul vieţii.

Suntem dădăciţi la început, protejaţi, pentru a afla, pe masură ce creştem şi ce sunt regulile, restricţiile, responsabilităţile.

Urmează apoi grupurile sociale, educaţionale şi profesionale.

În fiecare din aceste grupuri îndeplinim un rol, avem un statut, anumite funcţii şi responsabilităţi, dăm şi primim în mică sau în mai mare măsură, după cum simţim sau după cum ne constrâng normele să o facem.

Participarea la activităţile unui grup sau altul se bazează pe afectivitate, pe înclinaţii şi abilităţi practice, sau şi pe afectivitate şi pe abilităţi practice, în funcţie de natura grupului.

Ca orice persoană care a urmat ciclul educaţional firesc, şcoală generală, liceu, facultate şi a acumulat experienţă în relaţionarea în grupuri mici şi medii, cu cei şapte ani de acasă bine manageriaţi de mama, liderul grupului numit familie şi cu tot bagajul de cunoştinte din facultate, treci de la teorie la practică şi esti pusă în faţa realităţii unui grup profesional, a unei echipe.

Inveti ce presupune munca în echipă atunci când ţi se atribuie responsabilităţi concrete şi eşti plătit pentru asta.

Intri în prima echipă ca orice tânăr entuziast care termină o facultate.

Vii cu experienţa lucrului în echipă pentru diverse proiecte sau activităţi practice, cu înclinaţiile şi deprinderile sociale preluate din grupurile de prieteni şi din grupul de colegi de la facultate, cu multă energie, dorinţă de a profesa, de a progresa, de a cunoaşte oameni noi, de a da şi de a primi.

De asemenea ai experienţa relaţionării, identificării diverselor caractere din grupurile de prieteni prin care ai trecut, împreună cu care te-ai maturizat afectiv şi social. Nu ştii, însă, cu adevărat  ce înseamnă un grup profesional, o echipă, cât de mult te poate schimba, până nu faci parte propriu-zis din ea.

Practic eşti, în mare măsură ceea ce profesezi.

Ce ştiai inainte despre o echipă?

Ştiai că este formată dintr-un număr mai mare sau mai mic de oameni care au un scop comun şi care se străduiesc împreună să îndeplinească acel scop, respectând, însă anumite reguli.

Bănuiai că pot aparea si nemulţumiri, frustrări, pentru că existenţa unui şef, pe lângă faptul că asigură respectarea unor reguli după care trebuie să funţioneze echipa, are şi astfel de efecte.

Dar lucrând efectiv sub tutela unuia înţelegi că e mult mai mult de atât.

Astfel, pe cât poţi fi de motivat, pe atât de multe şi mari îţi pot deveni frustrarile.

Ceea ce ţi-ai propus tu să faci şi ceea ce poţi să faci trece prin mai multe filtre până la forma finală.

De asemenea, unul dintre cele mai importante lucruri pe care le înveţi muncind în echipă este că tu eşti o rotiţă dintr-un mecanism, că nu totul depinde de tine, că ce înseamnă lucru bine făcut pentru tine, poate fi lucru făcut pe jumătate pentru ceilalti.

Echipa se caracterizeză şi prin spiritul de cooperare care trebuie să existe între membrii săi, prin fuziunea lor emoţională, printr-o atitudine pozitivă şi dorinţa de a înlătura tensiunile şi blocajele socioafective.

Simti asta in fiecare zi si cand ajungi seara acasa si ramai singur cu gandurile tale, cu cartile, filmele si muzicile tale, cu linistile tale, cu visele tale, cu iubirile tale, intelegi adevaratul sens al lui a te odihni.