Anul acesta a fost un an ciudat pentru mine, un an al extremelor.
Un amestec de maturitate si de infantilism reprimat atunci cand ar fi trebuit sa se manifeste si reactualizat la o varsta la care nu numai ca pare penibil, dar la care se lasa si cu pierderi neestimate,
De liniste si nestare,
De impreuna si fara,
De superficialitate si profunzime innecacioasa,
De feminitate imbracata in rochii si intretinuta cu creme bio si masti de fata exfoliante si de adolescentism amagit cu accesorii.
Un an in care am pus accent pe prietenii, un an in care am castigat prieteni, frumosi, nebuni si acolo, am lasat vechile prietenii sa isi dezvaluie savoarea ca un vin bine pastrat in crama unui fin degustator si in care am pierdut prieteni sau am constientizat ineficacitatea unor tehnici de resuscitare a prieteniei precoce,
Un an in care m-am cunoscut mai bine si am reconstituit puzzle-ul unor paradoxuri care ma definesc.
Si nici nu am apucat sa implinesc 30 de ani pe 17 februarie ca a si venit Craciunul.
Un Craciun ca un gol in stomac.
Oare sa ma uit in frigider sau sa trag aer in piept?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu