Din cand in cand imi fac o exfoliere afectiva.
Procedura e simpla:
Ma intind, fixez albul din tavan, imi amintesc, dupa care indepartez amintirile moarte pentru revigorarea celulelor sentimentale si clatesc cu apa rece.
Imi amintesc, ca dintr-o viata anterioara, toti oamenii de care mi-a fost drag si pe care i-am pierdut, prosteste sau nu,
Din vina mea, a lor sau a circumstantelor.
Important este ca imi asum si prosteste si ca la carte.
Pierderea e orcum pierdere.
Conteaza doar cum ti-o justifici pentru tine.
Constat, totusi, ca slabiciunea isi baga coada de fiecare data,
Slabiciunea controlata sau manipulata,
A ta sau a celuilalt,
Si te trezesti cu mai putini aliati,
Cu mai putine fete care iti incurajeza firescul
Si cu din ce in ce mai multe fete a caror expresie te dezaproba.
Ai vrea sa le spui ca scurtcircuitele se intampla, ca diferentele dintre ceea ce esti si ceea ce exprimi trebuie sa ia in considerare o marja de eroare a eului stresat, tracasat, somnoros sau morocanos.
Dar nu reusesti decat sa fii din ce in ce mai antipatic, inchis si spre final invizibil,
Iar singurul act de incurajare la care te poti supune este rabdarea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu