Ca de obicei imi fluturam genele nerimelate si stateam picior peste picior in vis.
Ca de obicei erai si tu, tot picior peste picior, iti fumai tigara si ma venerai de la o oarecare distanta reglementata de codul-bunelor-maniere-in-vis.
Ca de obicei m-am trezit si m-am frecat la ochi pana s-au imbufnat in nuante de verde.
Ca de obicei tu nu erai.
Ca de obicei mi-am ademenit dintii cu iluzia albului surprinsa si cuprinsa intr-un tub de plastic.
Ca de obicei asta faceai si tu, tot de la distanta, de data asta reglemantata de legile intamplarii.
Ca de obicei am dat drumul la apa sa curga peste fata, peste umeri, peste maini, peste picioare, peste cochetaria mea somnoroasa, in sange in amestec cu firele de cafea macinata.
Ca de obicei tu nu erai.
Ca de obicei mi-am ales tinuta perfecta pentru acea zi.
Ca de obicei tu nu erai.
Ca de obicei m-am jucat cu mainile prin par, i-am dat forma de melc, de coada de cal, de coc cu pretentii de inalta societate.
Ca de obicei ai fi vrut sa imi faci un compliment.
Ca de obicei mi-am colorat buzele si am lasat rimelul sa dea genelor iluzia lungimii si a negrului, incet, cu miscari lente si repetate.
Ca de obicei ti-ar fi placut sa ma privesti pe ascuns prin usa intredeschisa.
Ca de obicei am iesit pe usa, am mers pe jos, am stat la semafoare, am ras, m-am plictisit, am mai facut cate ceva, am tacut, m-am intristat, mi-am pus comprese cu optimism peste tristetea de moment, iar am ras, de data asta mai discret, parca jenata de tristetea trista ca eu nu mai sunt trista.
Ca de obicei tu ai facut cu totul altceva.
Ca de obicei a venit seara.
Ca de obicei eram foarte obosita.
Ca de obicei nu ma cunosteai, nu te cunosteam.
Ca de obicei am adormit.
Ca de obicei am visat.
Ca de obicei ma venerai de la o oarecare distanta reglementata de codul- bunelor-maniere-in-vis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu