Goliciunea furnicii

Furnica se plictisise de activitatea sa zilnica, aceea de a duce in spate un graunte-jumatate,

Asa ca si-a luat o zi libera pentru a se gandi cum ar putea sa-si schimbe viata.

Era o criza existentiala tipica chiar si pentru furnici.

Iat-o, acum, stand in fata oglinzii si incercand sa isi scoata la suprafata narcisismul, tinut prizonier de sobrietatea si decenta spiritului intreprinzator si surprinzandu-se cu gandul la greiere.

Nu ii placea mersul ala al ei agitat si aplecat,

Privirea obosita,

Pielea uscata.

Il invidia sincer pe greiere pentru pasii sai sprintari,

Petrecerile pe care le dadea saptamanal,

Viata boema.

Furata de visare furnica nici nu a observat cand i-a alunecat halatul de pe umeri.

Revenita cu picioarele pe pamant, a constientizat ca avea picioare frumoase, gene lungi si un zambet irezistibil.
Fara sa mai stea pe ganduri, a aruncat un graunte in geamul greierului si s-a asezat pe canapea in asteptare.
De mult nu s-a mai simtit atat de ea.

Si i-a placut.