CD-uri, carti de psihologie, bijuterii, aparat foto,
Totul este iluminat cu semnul de carte cu o camee visatoare dar nemiloasa infipt in ea, poeziile lui Frank O'Hara.
Si televizorul, sa nu uit televizorul.
E deschis dar am o senzatie acuta de sala de cinema.
Citesc:
"Cinematograful e crud ca un miracol.
"Cinematograful e crud ca un miracol.
Stam in intunecata sala
Nu-i cerem nimic
Spatiului gol si alb
Decat sa ramana pur.
Dar brusc, facandu-ne in ciuda se innegreste.
Nu prin mana care tine condeiul. Nu exista nici un mesaj.
Noi insine aparem goi pe malul raului in timp ce aparatul se avanta mai aproape.
Tipam, flecarim, ne zbenguim si ne spalam pe cap.
E oare rugamintea noastra sau dorinta ca acestea sa se intample?
Parca ar fi reala placerea de a iubi o umbra si-a mangaia un simulacru."
Mergem la film?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu