Cand incepi o relatie nu ai niciodata de unde sa stii daca vei alerga de mana in cotidian cu acea jucarie din hartie pe care din copilarie o indragesti sau daca va trebui sa strivesti cu degetele-ti acea rautate a personajului fantastic din basme, imaginat ca un uriaş cu puteri supranaturale.
Diferenta se face intotdeauna la plural, in doi.
Totul incepe aparent banal, dar ceva din forma zmeului si culoarea hartiei, din rautatea personajului nu are nimic de-a face cu banalitatea, ci mai degraba cu unicitatea, cu irepetabilitatea.
Poate fi o zi obisnuita din orice anotimp si totul poate incepe din joaca.
Pentru ca da, confectionarea unui zmeu de hartie si lansarea lui in voia vantului nu e altceva decat o joaca.
Dar, incet-incet, seriozitatea invaluie ca o boala incurabila destinul acelui zmeu.
Si se poate inrosi, umfla in vant, fisura sau rataci de teama, de gelozie, de egoism sau de lasitate,
La fel cum se poate invarti de trei ori prin vantul care ii da sens existentei si transforma in uriasul cu esenta rea si puteri supranaturale, urias care vrea sa inghita totul pentru ca este lacom si are un apetit extraordinar pentru distrugere.
Un zmeu macinat de rautate se da intodeauna de gol prin narcisism si egocentrism.
Se priveste in ochii celui care alearga cu el in mana, isi vede frumusetea, unicitatea si se indragosteste de sine insusi.
Iar, o data indragostit de sine insusi se ravrateste impotriva celui care il face sa straluceasca.
O urma de venin azi, o lupta corp la corp maine, o v-ati ascunselea poimaine si uite asa se pierde in vant si aterizeaza in realitatea altcuiva pentru a-si schimba culoarea, materialul, zborul dar nu si sfoara, singura legatura intre el si celalalt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu