Hai langa mine, aproape, foarte aproape, sa iti soptesc in ureche cate ceva despre matematica personalizata.
Dar mai intai nu te sfii si recunoaste ca macar o data ai simtit ca ai un al saselea simt, un deget, un zambet, un sentiment in plus, un ochi la spate, un alter-ego.
Si eu am sa te linistesc spunandu-ti ca exista o stiinta, pe cat de exacta, pe atat de subiectiva care se ocupa cu astfel de fenomene:
Ma-te-ma-ti-ca per-so-na-li-za-ta.
Da, ai auzit bine ce ti-am soptit in urechea dreapta, sau in cea stanga, cum preferi.
Povestea mea spusa din perspectiva matematicii personalizate se scrie cam asa:
Pentru ca unul si cu una fac doi am aparut eu.
La fel ca tine, ca el, ca ea, ca voi, ca ei, ca noi.
La inceput nu stiam ce is alea matematicile afective si cele personalizate.
Imi curgea mult din gura, imi placea gustul degetului mare, fie ca era de la mana dreapta, fie ca era de la mana stanga, eram blonda naturala si dadeam mult din picioare dupa ora 7 seara.
Pe parcurs am inceput sa imi insusesc notiunile elementare de matematica personalizata si le-am exploatat la maxim combinandu-le in mod magic cu doua-trei cuvinte mai anapoda.
Asa se face ca intr-o perioada incerta din punct de vedere al varstei biologice aveam 11 degete la maini, unul fiind, fireste, degetul invizibil care imi arata intodeauna o directie labirintica prin camerele casei in care am copilarit, directie pe care daca o urmam sfarseam dand nas in nas cu un obiect de mobilier strain mie pana in acel moment.
Da, invizibil era intr-adevar un cuvant magic, la fel ca degetul meu, al 11-lea.
Apoi am invatat sa fac diferenta intre unu si doi, desi 2 putea fi 1 si 1 putea fi 2.
M-au ajutat in acest sens mama si tata.
La inceput era doar ma-ma, fie ca era mama interlocutorul meu, fie ca era tata.
La inceput era doar ma-ma, fie ca era mama interlocutorul meu, fie ca era tata.
Incet, incet am inceput sa ii deosebesc.
Dar sa nu iti treaca cumva prin cap ca stiam sa numar.
Nu.
Tot matematica personalizata a facut lumina in aceasta chestiune extrem de importanta atat la noi in familie, cat si in oricare alta familie.
Pe mama o deosebeam dupa muntii magici crescuti la fel de magic pe pieptul ei, munti din care m-am hranit mult timp si la racoarea carora imi gaseam intotdeauna linistea.
Tata era cel cu mainile aspre de atata adus bani in casa.
Pana spre adolescenta am huzurit intr-o dulce incertitudine intre 1 si 2 si nici ca imi pasa, pentru ca, am uitat sa precizez de la inceput, matematica personalizata lucreaza numai cu cifrele 1 si 2 la care se mai adauga un 1 de cate ori este nevoie.
Pe la inceput de liceu, insa, mi s-a facut o pofta insuportabila de 2.
Si pentru ca pofta nu trecea nici cu tratamente intesive de actvitati am inceput sa caut inca un 1 pentru adunarea care mi-ar fi putut schimba traiectoria afectiva.
Si de aici intram deja pe teritoriul matematicii afective, care nu este decat o subramura a matematicii personalizate.
Dupa cautari minutioase am reusit sa ma adun cu un alt 1.
Numai ca oricat ne-am straduit sa punem 2 dupa egal (si ne-am straduit) intotdeauna unul avea un sentiment in plus sau in minus.
Asa ca, dupa un timp, am facut scaderea cuvenita si am revenit la un 1 si alt 1.
Dar a fost prima teorema a matematicii personalizate pe care am incercat sa o demostrez aplicand reguli si rationamente din matematica afectiva.
Si pana in 20 de ani, dupa alte cateva incercari mai mult sau mai putin reusite, am ramas tot o una.
Dupa 20, insa, a trebuit sa imi complic putin exercitiile de matematica personalizata pentru ca intra in calcul si ecuatia varstei, ecuatie care presupune notiuni ca prioritati, educatie, pregatire profesionala, cariera, vise, asteptari, realitate materiala.
Asa ca am urmat o facultate, am inceput sa imi inaspresc mainile asa cum tatal meu facea in copilaria mea si am invatat cate ceva despre putere in matematica personalizata si implicit in matematica afectiva:
Dragoste la puterea (n minus sau plus 1), bani la puterea (n minus sau plus 1), prietenie la puterea (n minus sau plus 1), liniste la puterea (n minus sau plus 1), implinire la puterea (n minus sau plus 1), tristete la puterea (n minus sau plus 1), bucurie la puterea (n minusa sau plus1).
Asa am ajuns in punctul ieri, 17 februarie 2009 ( pentru necunoscatori, 17 februarie este ziua mea de nastere) si cu urmatoarea ecuatie de rezolvat (17+02+2009)-(17+02+1979) la puterea (n minus sau plus 1)=....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu