Diminetile sunt ca iubirile neimplinite,
Daca ajungi sa le pierzi nu le uiti niciodata si le regreti absenta de fiecare data cand te trezesti si e deja zi.
Si numai somnul este de vina.
Somnul, acea relatie de lunga durata, te ademeneste cu linistea, cu visele care aproape niciodata nu se implinesc, cu lipsa de conventionalitate si de cochetarie, cu lenea.
Diminetile nu sunt generoase cu nehotaratii.
Ceea ce au ele de oferit se pierde in 2-3 ore de agitatie spumoasa.
Asa ca daca nu iti place sampania la micul dejun iti umpli stomacul cu ceaiurile si cafelele unei zile in care planul e pe primul loc.
Farmecul diminetilor sta tocmai in lipsa de plan.
Dimineata ai senzatia ca totul incepe, ca orice ti se intampla este minunat si irepetabil, ca nimic nu este exclus.
Cine se trezeste dimineata, daca reuseste sa iasa din capcana somnului, are privirea agera, vioaie si plina de viata dornica de a fi traita.
Cine se trezeste dupa ce dimineata mofturoasa ii intoarce spatele are, dimpotriva, o privire plictisita, lipsita de chef, in care musteste lenea si dorinta de a mai dormi, dorinta asemanatoare celei pe care o are un dependent de a-si alimenta dependenta.
Diminetile pierdute lasa in urma lor senzatia ca te-ai trezit in mijlocul unei actiuni dar iti scapa scopul,
O dara de parfum de rasarit de soare,
Un cascat prelung al orelor care au trecut fara sa le simti prezenta,
O promisiune de maine dimineata, un maine pe care s-ar putea sa il ratezi din nou
Si o frantura de tic-tac pe care vag ti-o amintesti pentru ca erai prea ocupat sa te intorci pe partea cealalta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu