Muzica e un drog.
Nu, nu am pretentia sa mi se recunoasca originalitatea cand afirm asta!
E o replica fumata din mana in mana cu o disperare pe care o resimt cei care mai au o singura tigara si o nevoie acuta de nicotina in corp.
Si totusi incep cu ea pentru ca este exact ceea ce trebuie pentru a descrie in cat mai putine cuvinte concertul lui Goran Bregovic de pe 9 mai tinut in aer liber in Iasi, in fata Palatului Culturii.
Bregovic insusi e un dependent care isi hraneste aceasta dependenta cu altele: zbantuiala publicului, paharul de pe scena care nu e niciodata gol, nebunia ritmului pe care il pune in camasa de forta si il elibereaza la fiecare 5 minute.
Si nu e nevoie sa se imprastie prea mult pe scena.
Din pozitia lui de stand pe scaun cu microfonul ca o prelungire a corpului reuseste sa hipnotizeze de la unul la mii si mii de oameni, niciodata la fel dar toti suferind de aceeasi dependenta, ritmul!
Bregovic e ritm, e nebunie, e tristete vesela si veselie trista, e sexualitate imbibata cu alcool si muzica, e talent dezlantuit.
Si nici unul dintre cei care il asculta nu ii rezista:
De la batutul tactului cu degetele la dansul frenetic in hora, Bregovic e in fiecare gest!
Si la Iasi a fost la fel!
Iar dupa terminarea concertului oamenii mergeau in grupuri mari si foarte mari pe strazi ca in timpul unei revolutii.
Revolutia lui Bregovic!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu