A batut pe neasteptate la usa interiorului meu ravasit de primele zile din an.
I-am deschis,
A intrat tacuta
Si s-a instalat in camera de oaspeti cu tot cu bagajele ei ticsite cu ganduri-puf-de-papadie, bomboane pentru suflet umplute cu un-ceva-nu-stiu-cum-se-cheama-dar-care-iti-da-o-stare-de-bine, albastru ciel de pudrat privirea, crema-de-zambet-ars, nori pe bat pentru masarea talpilor obosite de mersul prin cotidian si o gramada dezorganizata de jemanfisisme.
Inca doarme.
Pe o parte, fara sa sforaie sau sa se foiasca prea mult.
Eu stau si o veghez cu un zambet usor tamp pe fata.
Dar mi-e bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu