Uneori, oricat ai incerca, pasii tai prin viata raman fara ecou.
Parca ai fi descult si chiar daca tropai, mergi dizgratios sau ostentativ nu reusesti sa intorci priviri. Sunt, totusi cativa oameni alesi.
Oameni care simt la fel ca noi, au aceleasi nevoi
Si totusi mersul lor te face sa vrei sa il imiti, iti starneste o admiratie aproape involuntara, se simte, se vede si se aude ca o muzica indescriptibila si fascinanta.
Acesti oameni fac bataturi de atata mers, dar nu se opresc, pentru ca daca se opresc isi uita rostul,
Iar forta si-o gasesc in fiecare dimineata care li se da in plus.
Un astfel de om a incetat sa mearga duminica, 14 septembrie 2008.
Insa, ciudat sau nu, ecoul pasilor sai persista.
Da, Stefan Iordache a calcat atat de apasat prin viata incat nu ai cum sa nu il auzi chiar si acum cand nu mai este.
Prietenul lui, cu mers la fel de apasat, Gheorghe Dinica ii canta in continuare cu Nelu Ploiesteanu de pe CD-ul pe care l-au inregistrat toti 3:
"La carciuma din cartier, unde se canta si se bea
Vreau asta seara sa petrec cu amintiri din viata mea.
Am mai facut cate-o betie, am mai iubit niste femei si m-am vandut la galerie pentru un bilet de cativa lei! Sunt vagabondul vietii mele,
Maturator de praf de stele si cusurgiu fara cusur,
Iar cand adorm spre dimineata imi reprosez de la-nceput ca n-am luat totul de la viata si nu i-am dat cat as fi vrut!
Am fost si print si cersetor,
Un tradator, un om cinstit
Numai cu viata de actor eu niciodata n-am glumit
Si-n toata a lumii nebunie eu publicul mi l-am iubit
Sunt vagabondul vietii mele...."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu