Dorule, tu, furnica si paianjan veninos,
Neliniste si melancolie,
Gol in stomac si joc de-a v-ati ascunselea cu amintirile,
Ti-am gasit astazi urmele, am gustat din salciul tau dulce-acrisor si ti-am simtit parfumul inconfundabil,
Desi ai iesit val-vartej din atomii mei cu ceva timp in urma.
Pareai foarte suparat pe mine atunci.
Tu care esti atat de cochet, atat de vioi si de sprintar,
Un fin cunoscator al scuzelor, un atent si dibace chirurg al caracterelor,
Un rafinat degustator de desuetudini si dulcegarii,
Mi-ai reprosat ca te hranesc pana iti apar straturi de grasimi de dor,
Nocive si inestetice,
Ca iti provoc insomnii,
Ca te las sa zaci in mine pana plictiseala iti face cu ochiul,
Ca sunt prea generoasa in a te irosi ori de cate ori indiferenta pare a fi solutia.
De aceea urmele si parfumul tau impregnate in platitudinea si cenusiul cotidianului m-au pus pe ganduri.
Sa fii atat de generos incat sa ma fi iertat?
Oare de cine, de ce mi-e dor?
Astept raspuns!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu