vineri, 17 iulie 2009

Franturi

Uneori te iubesc si fiecare gand mi se impotmoleste in absenta ta,
Uneori mi te imaginez ca umbra unui strain pe asfalt intr-o dupa-amiaza de vara pentru a nu te uri cunoscandu-te,
Uneori prin parul cu reflexe de duminici plicticoase mi se incalceste dorul,
Uneori as avea chef sa imi ridiculizez plictiseala in desene pe asfalt,
Uneori visez batranetea ca pe o doamna simandicoasa care isi racoreste oboseala leganandu-se intr-un sezlong pe veranda unei case pustii,
Uneori gustul primei zapezi are gustul puritatii,
Uneori, cand indiferenta imi da tarcoale trimit copilul sa negocieze cu ea,
Uneori sarea are gustul tristetii.
Dar de cele mai multe ori realitatea isi intinde ghearele ascutite si lasa urme de azi trait.

Niciun comentariu: