Timpul s-a metamorfozat in melc.
Nu mai simti secundele, minutele, orele vezi doar un melc mare si lenes care incearca sa-si faca drum spre dimineata.
Si pe langa faptul ca e lenes, e si meschin.
Nu iti incurajeaza somnul, apetitul pentru conversatie sau cheful de a citi,
Ii place pur si simplu sa te vada stand in cele mai incomode pozitii, rontaind cate ceva, in timp ce el iti face prastie pleoapele si lasa dare de plictis si motaiala in taraisul sau spre zi.
Fie, nu il strivesti intre pleoape!
Si, uite asa, simtindu-te generoasa te apropii de mare.
Nu conteaza ca ai intarziat cu o ora la intalnire,
Nici ca nu ai dormit decat trei sferturi de ora adunate din 9 ore.
Conteaza doar ca vantul se joaca cu parul tau decolorat de vopsea,
Ca te furnica nisipul sub talpi
Si ca soarele incearca sa iti intre pe sub piele promitandu-ti ca ramane si ca te va colora de placere.
In complicitate cu prietena, dupa ce te descotorocesti de bagaje, desi camera nu e inca libera, pleci sa-ti cuceresti teritoriul, bucatica ta de vacanta.
Dar nu vrei stabilitate.
Vrei sa lasi o urma ici, una colo…
Stii, pare un paradox, dar e paradoxul tau de vacanta si e permis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu