Ea e distanta dar are o raceala fermecatoare, el e foarte politicos dar are ceva de strengar pedepsit in privire. Pe fata li se citesc oboseala si dezamagirile adunate in zambetul pe care si l-au croit cu grija pentru iesirile in societate. Se examineaza cu atentie unul pe celalalt. Amandoi au fost niste ambitiosi pana la marea infrangere, iar acum nu isi doresc decat o dulce pedeapsa. Ea, isi spune el, iubeste simplitatea si lucrurile care o fac sa simta ca a mai trait si in alte secole. Tot ce-i miroase a vechi si a romantism demn o face sa roseasca a timiditate si a placere. El, isi sopeste ea in gand, are ceva din galanteria purtatorilor de joben. Ar putea oricand sa castige puncte intr-o conversatie pe orice subiect, nici o femeie nu ar suferi de lipsa de complimente in prezenta lui si ar ascuti zambete cu ironia sa sofisticata. Ea ar putea povesti despre sine ca s-a nascut o fata vesela. Apoi, cand a mai crescut ii exaspera pe parinti cu veneratia ei pentru cuvintele care suna intr-un anume fel, in acel fel. Le cauta prin dictionare, prin cartile din biblioteca si se juca cu ele, nu avea placere mai mare. Avea putini prieteni, dar foarte diferiti si adevarati. Unii se evidentiau prin ciudatenia lor, altii prin normalitatea aproape nefireasca. Ea le impartea tuturor cu generozitate din veselia ei, din umorul de nestavilit, din acasa. Ca orice domnisoara frumusica si istetica nu a scapat nici de pretendenti, pentru ca da, intotdeauna o alegeau ei pe ea. I-a intalnit pe rand pe primul, pe prima iubire, pe sentimentalistul al carui sentimentalism nu il impartasea, pe uraciosul uratel si complexat pe care l-ar fi putut chiar placea pentru umorul lui dar care a preferat sa dispara fara nici o explicatie, pe bondocul teribilist, pe mamosul iubaret, pe afemeiatul cu mutra de victima, pe infumurat si lista poate continua. A avut lupte mai mari sau mai mici, s-a incapatanat de multe ori si avut si o mare infrangere. Asa ca iat-o acum, aici, in prezenta acestui el, un posibil demn purtator de joben. El isi aminteste despre sine ca s-a nascut cam ursuz. Avea o mutra imbufnata, dadea mult din picioare si scotea limba la oricine nu ii placea. Oamenii mari ii pareau atat de caraghiosi. Se maimutareau la el, doar doar ii va placea, dar cand el scotea limba la ei invocau principiile si educatia. Cand s-a facut mare s-a dovedit a fi un tanar foarte bine educat dar si foarte pretentios. Trata domnisoarele nu dupa culoarea parului, ci pornind de la ideea ca erau femei si trebuiau respectate. Asta nu i-a servit intotdeauna. A avut si el parte de tradari, de ieftinisme si de o mare infrangere. Atunci ar fi putut jura pentru acea femeie. Se pare ca daca ar fi facut-o s-ar fi dovedit a fi lipsit de realism. Si iata-l acum, aici, in prezenta acestei ea. Se apropie unul de celalalt. El ii sopteste: fiecare are parte de Waterloo-ul sau! Ea ii sopteste: fiecare are parte de Waterloo-ul sau! Se privesc, semneaza din priviri un pact si se indreapta incet spre insula lor de izolare din realitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu