Inchizi ochii si o vezi. Dar nu e intotdeauna aceeasi. Uneori e cartea lui Iris Murdoch, o carte de un mov spalacit la suprafata, dar de o tulburatoare profunzime care ti se dezvaluie din momentul in care ii descoperi pagina dupa pagina, Iar alteori e acea adancime lichida a carei culoare variaza in functie de tarmul pe care il uda. Despre aceasta mare in care iti scalzi corpul uscat de cotidian vrei sa povestesti. Si firesc ar fi sa incepi cu drumul. Marea cheama de cele mai multe ori corpuri albicioase si spirite cenusii Si din cand in cand o gasca de doi in unu....pe scurt indragostitii. Cei care si-au ales ca destinatie marea se urca intr-o masina sau intr-un tren si se reinventeaza. Da, starea de mers la mare e neaparat una de relaxare totala spre hipnoza. O data pornit spre mare esti in stare sa iti imaginezi orice e altfel decat in realitatea de zi cu zi tocmai pentru a pune degetul pe rana acestei realitati si a o lasa apoi sa se vindece cu apa sarata care atrage soare, energie, sclipiri, culoare. Ii zambesti complice persoanei de langa tine, de preferat un prieten si te asezi confortabil in scaunul care ti-e rezervat pentru drum, indiferent cat de incomod ar fi. Si incet-incet starea de spirit a celorlalti se intrepatrunde cu a ta.... Poti sa ai chef de un pui de somn sau de o lectura intre somn si realitate, Poti sa ai chef de multe, Dar nu primeaza regulile tale. Cand credeai ca un sanwich inca aburind, o gura de cola, o discutie relaxata cu prietenul de vizavi si o muzica care iti gadila urechile prin casti te pot transpune in starea de mare, un controlor frustrat, o facatura dupa aria mancatorului de seminte si oboseala stridenta bagata in prelungiri de ras a unor fotbalisti din divizia C te fac sa iti revizuiesti, vizibil iritat, pozitia pe acelasi scaun incomod.... Va urma....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu