Schiopatand printre doruri

In pasi de dans dau nas in nas cu inganfatul azi si ma indrept spre sfiosul maine pe acorduri de semnul intrebarii, Ma strecor pe concretul asfalt printre ei si ele cu aer inselator real Si ritmul pragmaticului "trebuie sa..." ma tine cu picioarele pe pamant, in pantofii de dans! Dar niciodata nu reusesc sa-mi mentin echilibrul cand intalnesc privirea dorurilor. Ma fastacesc ca un indragostit naiv, incerc sa stau pe varfuri si in cele din urma alunec spre ieri. Dorurile au gust salciu, gust de limonada, gust de lapte cu cacao, gust de vata de zahar, gust de tot ce imi placea o data, Dorurilor le place sa se joace de-a v-ati ascunselea si de-a tara, tara vrem ostasi, Dorurile sunt saci fara fund si capcane pentru azi si pentru maine. Daca imi prind gandurile intr-un dor, incep sa schiopatez si sa-mi amintesc. Cand mi se face dor sa sar sotron imi amintesc de curtea scolii pe la pranz cu asfaltul dospind ca un cozonac. Daca am pofta sa beau o cana de lapte cu cacao mi se face dor de mama. Si tot asa ca intr-un iures nebunesc pana ma razvratesc impotriva lor, a dorurilor si le cant un cantec de leagan sau le murmur un descantec sau ma joc de-a v-ati ascunselea cu ele. Dorurilor voi cu sclipiri de ieri si gust de "a fost o data...", despletiti-va, insirati-va, numarati-va, aliniati-va pana va incalciti sau ametiti si inchideti ochii vostri nevazuti pentru cinci minute. Cine nu-i gata, il iau cu lopata! Luati-ma de unde nu sunt, dorurilor!